Lista completă, pagina 3
Balada de încheiere a Testamentului Mare
Ici testamentul s-a-ncheiat,
Sfârșind, al bietului Villon.
Veniți când clopotele bat
Și dau de mormântare zvon,
În straie roșii vermillon.
El fu, (pe fudulii jurase),
Amant martir, morții plocon
Când lumea asta o lăsase.
Și cred că nu mințea deloc,
Căci l-au gonit fără pardon
Iubitele, haíne foc,
Că de-aici până-n Roussillon
Nu-i spine, ghimpe ori ghimpon
Să n-aibă, (nu exagerase),
Din straie, zdrențe de barșon,
Când lumea asta o lăsase.
Așa a fost, nu altcumva,
Golaș pieri, fără zorzon;
[...] Citește tot
poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Francois Villon despre moarte, despre foc sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mama
Măicuței mele bune-i las
O rugă pentru Maica Sfântă,
Că pentru mine multe-a tras
Și încă multe o-nspăimântă.
N-am nici cetăți, nici turn de pândă
Să-mi apere când rea-i prigoana
Și trup și suflet de osândă,
Pe cât mă apără sărmana.
poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe dosul scrisorii
Du-te scrisoare, iute saltă,
Chiar de n-ai limbă, nici picioare,
Să spui în a ta cuvântare
Că sărăcia rău m-asaltă.
poezie de Francois Villon
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebiruință
Vreți adevărul să se știe?
Îl spun: că-n chin nu-i bucurie,
Lumină ca în tragedie,
Lași cum sunt cei nebiruiți,
Oroare ca în armonie,
Nici minte ca la-ndrăgostiți!
poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada doamnelor din alte vremuri
Pe ce meleaguri, unde mi-s
romana Flora, cald încânt,
Archipiada și Thaïs
ce-s vere bune prin orând?
Echo ducând orice cuvânt
spre larg, în zvoană murmurată,
frumoasă coz?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?
Unde-i mintoasa Helois
de dragul cui, scornit și-nfrânt,
Pierre Esbaillart, la Sainct-Denys,
purtă monahicesc veștmânt?
Și unde-i Doamna ce mormânt
făcu din Sena-nvolburată
lui Buridan?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?
Și Doamna Blanche un crin deschis,
neîntrecută-n caldu-i cânt,
[...] Citește tot
poezie clasică de Francois Villon din Le Testament (1461), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Francois Villon despre frumusețe
Baladă prin care Villon cere tuturor iertare
La Cartezieni, ca și la toți
Călugării, la Devotate,
La pierde vară cu saboți,
La slugi, cocote-mpestrițate
În rochii strâmte-ncorsetate,
La fantele sfios de moare,
Cu cizmulițe moi, roșcate,
La toți le cer smerit iertare.
La fete care sfârc arată
Să-nhațe mușterii de soi,
La hoți ce numai certuri cată,
La saltimbanci cu maimuțoi,
La ghiuji, nebuni și papițoi
Ce fluieră de ți-e mirare,
Cu beșici, prapuri, tărăboi,
La toți le cer smerit iertare.
Dar nu la câini și trădători
Ce mi-au dat numai coji uscate
[...] Citește tot
poezie de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt un bărbat fără nicio meteahnă.
citat din Francois Villon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tont
Atât ești tont cât n-ai cap să pricepi;
Atâta mergi; cât pașii te pot ține;
Atât bați șaua pân' pricepe iapa;
Atât îl chemi pe dracu', până vine!
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăpânire
Stăpâna mea, mai vreau să-ți dau de știre
Că inima-mi, de-a ta, nici o furtună
N-o s-o despartă. Dă-mi, la fel, vestire.
Și pentru asta suntem împreună!
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Urăsc iubirea și-o blestem
Și-o-nfrunt cu sânge și cu pară;
Prin ea murim și nu suntem
Ca preț, nici cât paraua chioară.
Mai bine zvârl lăuta-afară
Și nu-mi mai țin cu-amanții veacu';
De le-am fost soț odinioară,
De-acuma ducă-se la dracu'!
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Francois Villon, adresa este: