Francis Bret Harte, 1836-1902

Schimbarea gărzii

A sosit schimbul. "Hei, hei, santinelă, salut!
Cum a fost lunga ta noapte de gardă?"
"Rece, tristă şi sumbră, aşa cum e-ntotdeauna
Ora de dinaintea zorilor, perfidă şi bastardă."

"N-ai văzut, n-ai auzit nimic?" "Nu; doar
Strigătul nagâţului pe ghiol se auzea,
Iar hăt departe, cam acum o oră,
Spre apus, a căzut de pe cer o stea."

"O stea? Bine, dar asta nu-i ceva deosebit."
"Într-adevăr, nu-i; însă chiar dincolo de livadă
Mi s-a părut că, parcă, Dumnezeu tocmai
A eliberat pentru totdeauna un soldat din gardă."

poezie de Francis Bret Harte, 1836-1902, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nave

Cum stau lângă cruce pe piscul solitar, ţărmului avanpost,
Admirând maiestuoasa regină a lumii noastre, marea,
În penumbra-ntunecată a muntelui o navă stă la adăpost,
Iar alta navighează tăindu-şi cu prova-n talazuri cărarea:

Una se-avântă cu aripi albe-ntr-o cursă de mare-anvergură,
Cu flamura şi velele vibrând extatic deasupra undelor marine;
Alta, la umbră, cu pânzele strânse,-i legată de-o gemandură –
Nava care m-aşteaptă pe mine.

Dar, iată! Eu îi pot vedea Porţii coloanele sclipitoare
În zarea luminoasă unde norii întunecaţi se sparg
Şi-aud dinspre nava care-abandonează golful, în depărtare,
Cântecul voios al marinarilor la gabie, sus pe catarg.

Iar acum, mă gândesc la urmele radiante care-au adus
Consolare pe Marea Galileii bătută de furtuni haine –
Şi-aştept semnalul sifleei pentru-mbarcare, la apus,
Pe nava care m-aşteaptă pe mine.

[...] Citeşte tot

poezie de Francis Bret Harte, 1836-1902, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!