Florin Bratu

Numele tău (Luceafărului)

Stelele, iată-le, pe tâmplele Timpului Tău,
Luceafăr mereu înflorind chemarea şi gândul,
Înalt luminându-ne semnul Eternităţii –
Sfântul nostru pământ părinţii numindu-l.

Stelele, iată-le, pe tâmplele Timpului Timp,
Icoană a neamului este şi va să rămână
Numele tău, Numele Tău, fericitul, precum
De-a pururea sfânta noastră Limbă Română.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele nopţii

Umbrele nopţii încet se-mplineau
Şi deveneau, sub lună, aprinse-aurării
Şi ne miram că nopţile mai au
Scări lungi cu trepte albe şi cu vii
Reflexe, ce-n agate se-ntorceau.

Pe treptele de scări din nopţi, crestate
La mijloc de oţele şi lumină,
Se înălţau atunci, sfios şi nepătate,
De pară inimi, călcând mersul târâş,
Spre spaţii de culori necercetate.

Era spre-o vreme plină şi senină.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea-Nenoroc

Orele negre s-au strecurat prin beznă,
Miezul nopţii stins este de-acum,
Pasărea neagră ţipă pe-o casă uitată,
Nici o fiinţă nu mai trece pe drum.

Merii-n grădină s-au frînt din tulpină,
Blestemul plouă cu negru-n ogradă,
Pasărea-Nenoroc nu mai poate să plîngă,
Cineva, pe drum, aşteaptă lumina, să cadă.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mantie, cerul

Norocul zilei era lumina
Unui pescăruş cu lacrimile pe aripi,
Mîhnirea ei, cînd apa durerii
Trece de pe aripă în ochiul de viaţă.

Cerul mantie vroia
Peste minunea acestei priviri a florii
Încă nechemate de trecerea unei stele.

Clipa neîncrederii în adîncuri,
Poate ploaia, poate seara ce vine...

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel

Vrăjitorii-şi trecură pe-aici pelerinele
Şi blesteme se-ncuiară în ziduri,
Bătrîne fantome îl spintecă iarăşi,
Cu ochi de salamandră,
Şi nu-şi lasă semnul pe dalele roşii –
Tălpi cu răbojuri de taină.

Şi iată, o iată cum crestele-i pier
În vitralii de criţă,
Taina castelul sporindu-şi,
Şi ning pretutindeni pădurile blînd
Şi sînt eu ninsoare şi linişte sînt.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluca

Lovită de fulgere e,
Ca iarba de-o rea secere
Adusă de ielele maştere,
Această-nfricoşată noapte
Cu stelele crucificate
În chiar inimile noastre
Toate.

Şi ziua încă-i departe,
Mult dincolo
De tot şi de toate,
Mai departe,
Unde ochii pădurii mai cată,
O dată şi încă o dată,
Năluca fetei
Cea mai întristată.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dram de noroc

De voi mai fi, după ce nu voi mai fi,
Ochi aş vrea să fiu, pentru o fată nedăruită,
Stîlp, în locul celui căzut de la casa noastră
Şi lumînare pe cartea de seară a ultimului schimnic,
Răsură aş vrea să fiu lîngă glezna
Fetei care-a privit în taină tristeţea
Şi picior pentru cel ce n-a putut ajunge
La taina cea mare a izvorului,
Şi izvor pentru fraţii mei, însetaţii,
Şi-un dram de noroc pentru Mama,
Spre a putea şi ea, biata, desluşi
Măcar cîteva semne din prea sfînta Biblie
Lăsată nouă,
La 16 iunie 1889,
De marele mucenic Mihai Eminescu.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de Ela
Comentează! | Votează! | Copiază!