Lista completă, pagina 4
Sfere
Se însera. Stam singur pe dealul meu natal.
S-a auzit în preajmă un foşnet stins de şal...
Eram în largul lumii ca un atom pierdut.
Când ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!
Tăcuse universul ca la un semn. Curând
Se auzeau în preajmă doar ierbile crescând...
Tăceam. Apoi şi firul de iarbă asculta,
În sfere depărtate cum cântă cineva...
,,,
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Stergar bucovinean
Să aflu adevărul, si sus în munti am mers...
A cui e oare mâna ce tese-n Univers?
Acuma stiu – de lucru când iar s-a apucat,
Să teasă si să-ntindă pe cer stergar vărgat,
Ea lasă draperia de nouri drept în jos!
E, tunetul, bărbatul ce pleacă mânios...
Cât plouă, după nouri prin spată a trecut
Multicolore fire, si-i gata de tesut,
Mătăsuri diafane, lumină, funigei...
E, fulgerul, suveică la îndemâna ei!
Si mult apoi, furtuna în zare pân' s-a sters,
Ea tot mai mânuieste suveica-n Univers!
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Călăretul orb, 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a înnoptat devreme
I
S-a înnoptat devreme şi astăzi, şi-i târziu,
Şi nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;
De soare toată ziua m-am tot ţinut, arând,
Şi s-a trecut şi ziua de azi, nici nu ştiu când –
Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.
II
"Ferestrele sunt stinse... veţi spune. S-o fi dus
Cu soarele de astăzi dincolo de apus –
Întinsul timp de-acuma îl are de arat..."
De fapt adânc dormi-voi cu-ai mei amestecat –
Şi secete şi geruri oricât ne-ar măcina,
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie
Lasă... Lasă...
Ca mâine voi pleca de-acasă
Si greierusul negru se va sui pe masă.
Am trecut prin câmpii chiuind,
Ca un steag multicolor desfăsurându-mă,
Peste munti, peste marile adâncuri,
Aplecat peste atâtea oblâncuri.
Am gonit caii cei iuti ai tineretii,
Să nu aud sunând cornul vietii, tristetii.
Am alergat
Si n-am întâmpinat
Nici un portal zăvorât;
M-am desfăsurat de la gleznă la gât
Si-acum mi-i urât.
poezie celebră de Eusebiu Camilar din revista "Cetatea Moldovei", nr. 6 (iunie 1943)
Adăugat de cipass
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanga inimii
Când alte universuri mă cheamă sau le chem,
De-o nostalgie cruntă adânc oftez şi gem,
Căci ştiu atât de bine că din acelaşi lut
Şi trupul meu şi Calea Lactee s-au făcut,
Că din aceeaşi piatră cândva au scăpărat
Luceafărul de ziuă şi ochiul meu curat,
Şi nici măcar o clipă eu nu mă mir că pot
Să ţin pe creanga asta şi universul tot...
Îl port pe creanga asta întinsă uşurel,
Cum port lumina lunii în piatra de inel,
Şi pare universul imens şi uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de uşor,
Şi-l simt pân'la durere şi imn, adese, când
Cumplit mi se apasă pe creanga lăcrămând.
poezie celebră de Eusebiu Camilar (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu a ridicat cântecul, basmul şi graiul popular la înălţimea scânteietoare a Luceafărului.
citat celebru din Eusebiu Camilar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune
Cum să nu umblu trist prin grădini?...
Din coastele tatei cresc rădăcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înălţat, străvezii, şi-au căzut...
Printre amurguri cânt şi cosesc.
Sub care iarbă o să-l găsesc?
Mai multă rouă... Doamne, te-ndură,
Să-i înflorească trifoiul pe gură...
Toate aceste minuni împlineşte-le,
Că el te-ar lăuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidă nu poate,
Nici pumnul, nici toporul, nici cleştele.
Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerşetori cu împăraţii vecini.
Fructe în pârg. Rădăcini.
Cine n-are părinţi prin grădini?
rugăciune de Eusebiu Camilar
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a spus că raiul se află pe altă lume, se vede că n-a gustat poame din grădina lui Bursuc.
Eusebiu Camilar în Vulcan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea foşnesc.
În palmele întinse le prind necontenit
Aşa cum cad, cu pete de soare veştejit.
Cad foşnitoare frunze sau clipele se cern,
Odată la picioare speram să ţi le-aştern...
Deopotrivă toate sub talpa mea foşnesc,
Din mâna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.
poezie clasică de Eusebiu Camilar din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

- poezie (vezi şi poem)
- Poezia este dimineaţa omenirii, istoria sentimentelor înălţătoare, îndemnul permanent către bine şi adevăr.
definiţie clasică de Eusebiu Camilar
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştii un alt citat, îl poţi adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Eusebiu Camilar, adresa este:
