Eugeniu Speranţia

Viaţa socială, în totalul ei, presupune "norme" şi se poate reduce, în ultimă analiză, la fenomenul de creaţiune şi respectare a unor norme date de către un număr de cunoştinţe comunicate, aşa încât, cea mai ne-desminţită lege a vieţii sociale este aceea că "societatea creează legi".

Eugeniu Speranţia în Introducere în filozofia dreptului (1944)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Normativitatea este inerentă vieţii spirituale. Viaţa socială este o emanaţiune a spiritului omenesc. De aceea viaţa socială este implicit încercuită în norme. Rigurozitatea logică a acestor norme se accentuează cu cât viaţa socială, evoluând, se depărtează de circumstanţele pur animale în care a luat naştere şi se pătrunde mai mult de influenţele pe care le suferă de la nevoia de normativitate inerentă spiritului.

citat clasic din Eugeniu Speranţia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inelul cu safir

În raze arămii de-apus când am plecat,
Inelul cu safir în deget ţi l-am pus
Şi-am spus: "Să te gândeşti mereu
La cel ce ţi l-a dat".
Şi-n raze arămii de-apus
Încet m-am dus.

Dar când departe,-n luptă,-nflăcărat
Muindu-mi spada-n sânge de păgân,
Mi-am scris temutul nume-n cartea de eroi,
Tu... ai zvârlit inelul cu safir
În fundul lacului din parc.

Dar nimfa lacului l-a prins pe când cădea
Şi ţi l-a pus în sân
Pe când dormeai pe mal.
Apoi, târziu, când eu zăceam străpuns de lănci,
Străpuns de-nveninatele săgeţi,
Tu ai zvârlit inelul cu safir
În fundul râpei negre şi adânci

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Eugeniu Speranţia din Antologia poeziei simboliste româneşti (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poate fi justiţie şi ordine într-o societate în care indivizii sunt lipsiţi de consecvenţă logică, dar nici disciplină şi consecvenţă individuală nu poate fi într-o societate lipsită de ordine şi justiţie. Ambele forme, ambele aspecte ale spiritului cresc organic, împreună.

citat celebru din Eugeniu Speranţia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hexametrii tainei mele

Lung e basmul nebun al cuprinsului fără hotare,
Plin de-ale sorilor beţi aventuri şi vârtejuri bizare...
Câte privelişti apar şi dispar, se clădesc, se doboară...
Eu? Apărut-am acum, - şi prima, şi ultima oară.

Iată puzderii de inşi din genunile negre-ale sorţii;
Forfotă sură de dor, de gând, de trufii şi ruşine...
Nimenea altul nu-i Eu, - de-o parte şi alta a morţii.
Nimeni din cugetul meu n-a cugetat pân' la mine.

Câte priviri întâlnii pe spinarea acestei planete,
Câte cuvinte pustii descifrat-am, zadarnic, cu sete:
Veşnic, cu sufletul ars, plecat-am cu dezamăgire:
Toţi îmi rămâneţi străini, în inimă, vorbă şi fire.

Chipul mă-arată ca voi; mă-amestec cu voi împreună,
Dar untdelemnul de mir pe apă tot singur se-adună.
Singur, eu singur sunt Eu, unul în toată vecia...
Trist, cu obrazul crispat, vulgar îmi trăiesc comedia.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Eugeniu Speranţia din Antologia poeziei simboliste româneşti (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

drept

Dreptul este un sistem deductiv de norme sociale destinate ca printr-un maximum de justiţie realizabilă să asigure un maximum de socialitate într-un grup social determinat.

definiţie celebră de Eugeniu Speranţia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile ca şi stelele, risipite ca mărgelele, le văd strălucind, le aud şoptind şi destăinuind drumul sorţii, înţelesul morţii, tâlcul judecăţii şi-al eternităţii.

citat clasic din Eugeniu Speranţia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!