Lista completă
Aripi nepereche
M-am îmbolnăvit
De patima zborului
Și am întrebat
La dreapta și la stânga
Ce-aș putea face
Să mă vindec.
În dreapta
M-am lovit de un copac
Desfrunzit
Mut
Sub lumina lumii.
În stânga
Nu aveam decât o aripă-albastră
Plânsă de singurătate.
Cum să mă vindec
Dacă toate întrebările
Dor
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugenia Miulescu din Apocalipsa orașului (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confruntare
Stăpâne,
Nimic din ceea ce e omenesc
Nu-mi este străin.
Sunt legată
De toate păcatele
Cu mii de lanțuri.
Ajută-mă, dacă-ți îngăduie trufia, Să cred și
Să nu mă tem
De mânia ta.
Lasă-mi
Gustul dulce-amar al mărului
Lasă-mă
Să-i privesc sămânța-ntre sâni
Să-mi fie noapte
Și să-mi fie zi
Să-mi aleg ceasul confruntării
Cu mine însămi
În ziua din urmă.
poezie clasică de Eugenia Miulescu din Posibila trecere (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de seară
Vine o vreme
Când vom plăti
Pentru fiecare iluzie,
Când eu și cu tine vom fi izgoniți
Ca niște ființe pe care nu mai vrei să la știi
Prin deșertul încins
Al nimicului.
Vom fi legați la ochi -
Și ne vom căuta unii pe alții
Și ne vom sili să spunem
Că ne vedem
Alergând cu picioarele goale
În palate de marmoră -
Nu se știe
Cine pe cine mănâncă de foame
Si sătulul se preface
Că doarme.
poezie clasică de Eugenia Miulescu din Cântec înainte de cină (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De bună voie
Singură am vrut
Să port lanțul robiei.
Roagă-mă deci
Să mă întorc înapoi
De unde-am plecat fără tine.
Pentru tot ce-a fost libertate
Mai pune un cerc, o verigă,
Încă un cerc, o verigă,
Încă un cerc și încă o bună verigă
Totu-i nimic fără tine
Și nimicul mă pierde.
poezie clasică de Eugenia Miulescu din Cântec înainte de cină (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec înainte de cină
De vrei să fii tu cel dintâi alesul
Privește-mă și strigă-mă pe nume
Lumină-nelumină, vânt-nevânt
Îți voi răspunde ca o apă lină
Care-n adâncuri zbate și cioplește
Din valuri nevăzute sfânta cină.
poezie clasică de Eugenia Miulescu din Cântec înainte de cină (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Temporar prezent
Doar timpul l-am simțit
Trecand
Prin zilele mele
Bune și rele.
A cioplit chipul
După chipul și asemănarea
Dintâi
Și a rostuit cuvântul
Din cărțile vechi
În puterea mea de îndreptare.
Cine mă știe
Cine m-adie
Cine mă frânge
Cine mă plânge?
Timpul
Și mă culege
La ceas de lege...
poezie de Eugenia Miulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tihnă
Iată,
Eu eram glasul celui
Ce-a strigat în fântână.
Numele tău l-am citit
Printre pietre.
Dincolo de marginea zării
Este o vale
Cu turme de oi.
Lasă-ți urciorul căuș pentru apă
în semn de aduceri-aminte.
Vino,
Și casă cioplită vom face.
De viață
Odăile multe-n lumină
Vor râde.
poezie de Eugenia Miulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Eugenia Miulescu, adresa este: