Eugen Evu

Poeseea Corneliei Păun

de Noul An prin Noian....

La un aşa strălucitor palmares...
cuvintele poetului neuitat în provincie...
devin scântei şi vă îmbrăţişează... zoroastrica ardere...
Iar Ochii mimesis ai Peunului ne reumplu de extazul delirant al realului...
Ca înseninare, sublunară serenitate...
starea ce îmi induce doar-enumerarea operei
Corneliei Paun, fără escu..., este de revigorare
a imunităţii din sacra hermeneie a Feminităţii Lumei lumenilor lumii.

Aş fi un păcătos bătrân, dacă nu m-aş exalta la aşa operă!
Scrisul românesc la asemenea temperatură este Una- Unul hierofanic,
de reîmpreunare Logostea- Logos-Logofăt.

Aş fi dorit să aud de aproape, gura care,
în asemenea revelatoare pulsaţie senzorială!
– prin cuminecare- comunicare- re ligare...
Este poveste vindecătoare, cum anticele
oraţii – horaţii- Divinaţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Evu din revista Armonii Culturale (26 decembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, domnişoară!

Înşeală-mă când încă-s foarte viu
Fă-o să ştiu, sau fără să o ştiu
Trădează-mă la timp cât se mai poate

Când mor de tot să nu-ţi mai faci păcate
Iar când auzi că-n fine, am murit,
Tu să nu-i crezi, oricum, m-ai părăsit
De-aceea-n ăst voios poem, spre seară,
Dă-te cui vrei. Adio, domnişoară!

poezie de Eugen Evu (1978)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţa

Duioasa inocenţă ne–întinereşte-n vis
Şi ne trezim spre lume descoperitul sine
Scurtându-şi umbra teama ce din lăuntru vine
Ca vreascuri sfinte ardem din ce-a rămas nescris
Astfel ni-i dat şi somnul treimea în scădere
A fiinţei ce transcende şi nu ne amintim...
Bătrâna inocenţă nici moartea nu ne-o cere
Ca ort ci numai Arta: prin ceea ce iubim.

poezie de Eugen Evu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prenupţială

nu închide ochii când m-aplec spre tine
las să-şi oglindească fiinţa nevăzutul
sferica lumină ce şi-a stins sărutul
sieşi reflectată-n aura-i divină
nu închide ochii să se facă seară
fii privigătoarea trilului sublim
suntem cei din veacuri şi de ne dorim
datu-ne-a vedere noaptea din afară
nu închide ochii când ne înnoim
dimpreuna firii-n visul de-adâncime
scutură de sâmburi ramura-n treime
fructul muşcăturii celuilalt tărâm

poezie de Eugen Evu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii satului

Pe banci de lemn, mesteacan tanar, necojit,
La porti batranii satului asteapta seara
Si stelele cand jaruie spuzit
Cu glas scazut, molcom, vorbesc cu tara.

E-un ritual din prundul firii lor,
Din sangele neantrerupt, arhaic,
Un cult de sfetnici, batranesc sobor,
Ce-i face roata-n templul serii, laic.

Sub oistea-nstelata stau batranii
Si nimeni nu-ntelege soapta lor
Paraul satului isi stinge crinii
In noaptea ce-i invaluie usor...

poezie de Eugen Evu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!