Elena Negulescu

Sonet nostalgic

Suspinul ploii ce s-aşterne lin,
Nostalgic, în sonetul meu se zbate
Legând în taină-a mea singurătate,
De ceea ce a fost al meu destin.

Supuse tristei toamne pe deplin,
Sub arbori gri zac frunzele uscate,
Pe sub rafala ploii îngheţate
Şi sub răsuflul vântului meschin.

Aleargă fără ţel, în rătăcire,
Frunzişul mort, tristeţea să inspire,
Şi să trezească stol de amintiri,

Ce şerpuiesc prin undele de vreme,
Înlăturând durerea din priviri
Şi clipe din trecut voind să cheme

sonet de Elena Negulescu (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!