Elena Munteanu

Vraja

Plouă cu miresme. Dinastii de vorbe
drum în piatră taie, desfrunzind cărări.
N-am zăpezi destule, să le-ngrop pe toate
albele rusalce dănţuind sub zări.

Ape se despică, nesfârşite ape,
slovele sunt oarbe, jocul e-mplinit.
Clipele-s regate şi mă-nchid în ele
pânză de păianjen, zori şi asfinţit.

Perle temătoare, în abis captive,
urcă în poeme, înflorind chemări.
Ard mocnite focuri, sacre jurăminte,
n-am zăpezi destule să le-ngrop sub zări.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In basmul meu...

În basmul meu, mai ninge cu pelin,
Iar timpul a uitat să se-ntomneze.
Taci! Lasă-mă să plâng şi să m-alin,
Când zorii nu mai ştiu să intoneze

Orgii de roşu închinând mesteceni
Pe malul însetat de anotimpuri.
Dă-mi crucea, rana, cuiele-asemeni
Şi zvon de curcubeie, în răstimpuri.

Taci! Lasă-mă să plâng! Mi-e plânsul veşnic...
Îmi caut iarna, să o port pe scut.
Aprinde torţa, iar e întuneric!
În basmul meu, lumina s-a pierdut...

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvoare curg fierbinti...

Aromitor vlăstar de vers hoinar
Pogoară din icoană bizantină,
Târzii risipe-şi saltă tot mai rar
Pasul pe drum de ceţuri şi de tină.

Izvoare curg fierbinţi, râvnind prelung
La clipa albă coaptă-n jar de stele,
Când beau din ele doruri, să ajung
Să lepăd brume, de trufie grele.

Cocori în zbor etern pecetluind
În cer înalt lumină din lumină
Se-ntorc, năluci uitate veşnicind,
Cu chipuri de icoană bizantină.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascund ninsori

Ascund ninsori
să nu mă viscolească,
pe ţărm
aştept corăbii
ce nu vin,
în asfinţituri
ard noian de vise
şi îmi mai torn
o cană de pelin.

Cerşesc lumină,
bat la porţi închise,
îngăim cuvinte,
cioburi de candori,
adulmec clipe lungi,
scadenţa vine
din lumi rotite-n zori
de ursitori.

Livezile îmi înfloresc

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e vreme,iubite

Risipind nenufari în pirogi arămii,
În iatac solitar se rotesc veşnicii.
E facerea lumii şi e ziua întâi,
Mai e vreme, iubite, mai e vreme, rămâi!

Viscolit de cocoare, mi-e visul stingher,
Prea departe de mine, aproape-i de cer,
Nu-i scăldat în zenit întunericul viu,
Răsăritul nu e trandafir purpuriu.

În tăceri răstigniţi, ne-om întoarce-ntr-o zi,
Ne-om scrie povestea, ziua-a doua va fi,
În iatac solitar s-or roti veşnicii,
Risipind nenufari în pirogi arămii.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Ochi de stea,
Stearpă lumină,
n-au răsărit zorile.
E numai amurg.
Istovit, lânced.
Nu mai răsar zorile.
Oare am rătăcit drumul?

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleca-voi o vreme...

pleca-voi o vreme
un veac
şi mai mult
comorile las
pe toate
pe toate
răsfoiţi-le-ncet
citiţi-le-n şoapte

mai ieri m-am văzut
departe-ntr-un parc
şi nu m-am ştiut
eram ca un arc
gata să zboare
spre soborul de stele
pulberea lor
în palmele mele

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuri de noapte

Teama de somnul cu iz de tămâie
suie-n volute cioplite în pripă.
Zorii se sting. La hotarele vremii,
vântul buimac mi se zbate-n arípă.

Nimeni nu ştie câte talazuri
cad la tribord pe trupul-epavă.
Vin mai aproape păsări de pradă,
carnea să-nşface, fără zăbavă.

Linişti adânci. La hotarele vremii,
lauri râvniţi sunt metafore calpe.
Stihuri de noapte – poemele mele,
seci amăgiri, aruncaţi-le-n ape.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte!

Mai dă-mi să beau ambrozii
ne'ncepute,
nu-mi cânte încă
marşul de plecare,
Adu-ţi aminte!
Mâine, în volute,
vor arde ruguri,
viselor fanare.

Prologul, nu l-am scris,
iar Demiurgul
împarte brume lacome-n livezi.
Adu-ţi aminte!
N-am cuprins amurgul
cu palmele
rănite de zăpezi.

În galben doarme firea,
prea învinsă
de noaptea

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si a fost...

Şi a fost ziua-ntâi,
văpaie aprinsă,
cai roşii,
în goană,
pe stepă întinsă.

Ziua a doua,
oranj potolit,
aur tomnatic,
de-amurg ostenit.

Galbenă-grâu
fu ziua a treia,
cosiţa bălaie,
povestea,
Femeia.

Verde nălucă,
ziua a patra
porni să îşi caute

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!