Lista completă
Exilați în munții din suflet
Exilați în munții din suflet,
lovim cu aripa gândului ancora vieții.
Unde îți vei odihni fruntea obosită
când, însângerați de lama ascuțită
a timpului,
vom înțelege că în dragoste
n-am știut să învingem?
poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Când îngerii iubesc...
Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc ușor
sub roua zorilor...
Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!
Cenușa amurgului
îi mai rănește uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.
Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenușa apusurilor dureroase,
uită chiar și barba lânoasă
și glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!
[...] Citește tot
poezie de Elena Contoman (3 decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcinile iubirii
Ochii mei au mângâiat lumina
și au luminat întunericul,
dar nu au înțeles niciodată iubirea...
Rădăcinile mele au înflorit în lacuri înghețate
și s-au ofilit pe drumuri cu noroi...
Dar nu au înțeles niciodată iubirea.
Petalele mele s-au înălțat
printre cele mai strălucitoare stele
și au căzut secerate de cele mai noroioase cuvinte.
Dar nici acum nu au înțeles...
Că iubirea e lumina vieții
... și întunericul ei!
poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc (noiembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîntoarceri
Între pașii mei și ai tăi
trec herghelii de clipe,
cerbii neputincioși ai drumului
fără început sau sfârșit.
Mă-ntorc mereu la ultimul pas
făcut împreună
și nu pot să renunț.
Între atâtea cuvinte
și drumuri
trec herghelii de clipe,
cerbii sălbăticiți ai destinului.
Și vreau să renunț...
Dar nu pot!
poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți amintești iubirea?
Ochii tăi aveau lumini necunoscute.
Îmi amintesc atât de bine!
Și glasul tău îmi încălzea nisipoasele sloiuri.
Îmi amintesc atât de bine!
În brațele tale îmi odihneam neliniștile
și mă pregăteam de un nou zbor.
Doar în brațele tale știam să visez,
doar acolo puteam să trăiesc.
Iubirea ta mi-o amintesc atât de bine!...
poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc (decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Elena Contoman, adresa este: