Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Eduard Dorneanu

Lista completă

Visul mutilat al tinereții

garda pretoriană fusese inculpată de un inchizitor plictisit și îmbătrânit înainte de
vreme,
întrebările au săpat gropi adânci în livada de caiși,
atât de adânci încât pânza de apă a izvorului minciunii a fost tulburată.
comandantul a fost adus și torturat în fața oamenilor ce cândva îi executau ordinele,
țipetele lui au declanșat avalanșe modeste pe crestele unor munți aparținând unor zei
cu nume uitat.

fecioara de albastru a îmbrățișat picioarele stăpânului și a început să plângă
neconvingător,
martorii s-au mirat de îndrăzneala convențională a unei fete neștiutoare
și au aruncat cu sulițe fără vârf în visul mutilat al tinereții.

lăsat amanet unor cocori fără aripi,
cerul s-a întunecat
mult prea târziu.

poezie de Eduard Dorneanu (30 iulie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șoapta dimineților risipite

așa cum ți-am promis înainte ca o stea să îți poarte numele și tristețea,
ți-am aruncat cenușa din urnă în apele oceanului purpuriu al durerii.

nu am știut cum și în ce fel să îți pomenesc numele acolo unde oamenii îl caută pe Dumnezeu,
am lăsat doar orga să îmi taie felii din suflet
răscolind amintirile.
privirile copiilor ce așteaptă să devină bărbați mi-au spălat părul de sângele tău
iar nerăbdarea fecioarelor ce își doresc mutilarea sufletească
m-au înălțat deasupra sentimentului culpabilității absolute.

rănit de spinii trandafirilor furați de pe mormintele mamelor fără copii
Iisus și-a rezemat suferința de umărul lui Philippe de Milly.

când va sosi toamna voi căuta cel mai înalt copac din pădurea nebună,
din el voi sculpta o cruce cu o mie de brațe și un singur Dumnezeu.
umbra ei îți va păstra numele până la sosirea cocorilor,
până atunci.

despre întunericul ce te-a închis într-o colivie de pământ
e prea târziu să îți vorbesc...

poezie de Eduard Dorneanu (25 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sala armelor

m-am așezat jos lângă patul tău ce dintr-o dată îmi părea uriaș,
mâna ta dreaptă atârna însângerată iar stropii de viață desenau cercuri,
multe cercuri.
am stat cu spatele la tine până când ai închis ochii pentru veșnicie,
nu am dorit să îți văd convulsiile schizoide de dinaintea ultimului zbor.
ca o băutură amară, moartea m-a chemat lângă trupul tău din care durerea absenta motivat,
te-am stropit cu picături de apa neîncepută și ți-am povestit ceva ce între timp am uitat.

două nopți am stat îmbrățișați între moarte și moarte.
Thanatos a fost răbdător și a stat departe de întrebările noastre copilărești.
apoi, într-o zi ai început să miroși a pământ amestecat cu uitare.
dintr-o lume întunecată, mi-ai cerut să te strig în toate zilele ce vor urma,
cu numele unei femei necunoscute.

când dimineața a venit să îți ardă scrisorile de dragoste,
paharul era gol,
lumânarea stinsă...

poezie de Eduard Dorneanu (16 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 26 martie 2017.
Distribuie

Gothic17

stai lângă mine,
vin valurile să ne despartă nefericirea în părți inegale,
stai lângă mine.

nu te întrista,
anotimpurile iți vor mutila fața cu zile mohorâte.
apocalipsa e încă departe de coliba noastră,
întâi vor veni să ne fure visele profeții mincinoși,
apoi ne vom vinde copiii nenăscuți unor ursitoare de sticlă.
stai lângă mine,
vin vânturile să ne dezbrace pomii de lumină,
stai lângă mine.

nu dispera,
culorile se amestecă
pe petecul de cer rămas nepângărit.
vom alerga goi printre focurile aprinse de centauri
mă vei simți în tine ca pe o a treia inimă
bătăile ei îți vor schimba numele, sângele, viața.
stai lângă mine,

[...] Citește tot

poezie de Eduard Dorneanu (30 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezie neagră

zmeie de hârtie colorată amestecate cu visele mele,
mâinile tale împletindu-mi șuvițe,
mâinile tale...

iarba ruginită dormind pe hainele uitate într-un decor luminos,
rugăciunile mamei aducându-mi liniștea,
rugăciunile mamei...

caii furtunii galopând peste mormintele prietenilor mei,
lacrimile Domnului udând florile credinței,
lacrimile Domnului...

caravanele dervișilor în căutarea pământului făgăduinței,
dragostea mea murmurând versuri mai negre decât învierea,
dragostea mea...

mâinile tale...
rugăciunile mamei..
lacrimile Domnului..

[...] Citește tot

poezie de Eduard Dorneanu (18 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmbrățișarea cerului cu așteptarea

soare de toamnă,
caută-mi visele risipite în porturile fără nume.
leagă-mă de ele cu lanțuri de cântec bolnav
și lasă-mi sângele să curgă fără încetare
pe sprâncenele de fum ale așteptării.

culege-mi pașii din templele fără zei.
coboară-mi de pe cruce umbra ce veghează nemurirea
și ocrotește-mi tinerețea
de privirile stăpânilor-cerșetori.

împarte-mi moartea în mii de cuvinte,
unele mai tăcute decât altele.

poezie de Eduard Dorneanu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Departe de Troia

sunt departe de Troia. zidurile ei de carne se împletesc cu linia orizontului. tu îmi muști nefiresc de adânc din visele unei nopți decadente. ești totul și nimic pentru mine.
mângâierile tale sperie poezia, versurile se ascund în morțile premature ale unor păsări simbolizând agonia. te bucuri de ignoranța mea ca orice zeița rămasă singură într-un templu neîncălzit.
ai mâinile pline de așchiile calului meu troian. zâmbești încurcată când te întreb dacă simți cu adevărat durerea sau e doar un capriciu al tău. pari uneori o statuie care își mută centrul de greutate de la o minciună la alta.
trupurile noastre se întâlnesc la fiecare schimbare de prefix a eternității. eu te iubesc în tăcere ca un cavaler pregătit să își onoreze numele într-o cauza de dinainte pierdută. chiar și pentru atât te-aș accepta în cutia Pandorei.
sunt departe de Troia, mângâierile iubirii nu îmi sunt de ajuns...

poezie de Eduard Dorneanu (22 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lady Blues

m-ai învățat să dansez pe cerul înstelat și plin de speranțe fără temei,
pașii noștri au cutremurat carnea zeilor,
au răscolit amintirile tuturor amanților legați de promisiuni imposibil de respectat...
de mână cu tine, timpul s-a scurs cu totul altfel.
zilele au fost lungi iar nopțile incandescente, având gustul șampaniei amestecate cu sânge.

m-ai învățat să cânt în preerie când animalele își căutau pereche iar oamenii își alegeau mormânt.
vocea mea a răsunat puternică, ca un fragment din armonia absolută a durerii.
ploile au încercat să ne șteargă pașii ca un dușman fără scrupule, fără onoare,
cântecul nostru s-a așezat ca un covor fermecat între iubire și banal
iar moartea a plâns nefericită pentru că îmbrățișarea ei nu e de ajuns.

m-ai învățat să te iubesc într-un fel în care nu voi mai putea iubi pe altcineva.
cuvintele bluesului ne-au legat tinerețea de o cauza pierdută.
de aceea toamna vine cu miros de gutui ascunse în sânul tău
și frunzele își ascund culoarea departe de iubirea mutilată de timp.

la sfârșitul unei zile în care nu ești,
ridic un alt castel de nisip,
departe de tine.

poezie de Eduard Dorneanu (19 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochiul lui Horus

e rândul meu să port pe brațe soarele,
armurile viselor se topesc în liniștea desacralizată.
arsurile nu îmi chinuie trupul, nu îmi limitează dorința
sunt cel dintâi călător pe cerul cuvintelor neștiute
și ultimul din cei ce se vor întoarce.

trena mantiei mele adună milioanele de stele ce își așteaptă stăpân,
trec printre ele cu ochii închiși de aripile binecuvântărilor uitate.
așa cum ȚI-am jurat la apusul unui zbor către nord
voi fi mereu cavalerul însângerat de dragostea TA.

în cuptorul iubirii veșnice ridici pocalul de jad deasupra tuturor norilor,
îngerii râd.

îngerii râd...

poezie de Eduard Dorneanu (7 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Septembrie fără tine

toamna ne-a găsit îmbrățișați într-un pat de frunze vii.
septembrie ți-a copt roadele mirosind a femeie împlinită
iar eu le-am cules cu ochii închiși de spaima unui gest necugetat.
zilele ploioase ți-au schimbat culoarea chemării,
din carnea ta îngerii au construit temple pentru cele mai iubite păcate.

atingerea ta s-a transformat într-un fulger ce îmi brăzdează trupul cu cicatrice de iubire,
pe buzele tale aroma dimineților se culege doar trecând printre furcile caudine ale
întrebărilor veninoase.

și totul pare atât de firesc...

poezie de Eduard Dorneanu (2 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

<< < Pagina din 5 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Eduard Dorneanu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Subiecte de interes

Votează Eduard Dorneanu

Dacă îți plac cele spuse de Eduard Dorneanu, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.