Lista completă
Carantină
În cel mai cumplit ceas al celui mai cumplit anotimp
al celui mai cumplit an pentru toată lumea
un om a plecat cu soția lui din atelier.
Mergea amândoi mergeau spre nord.
Ea era extenuată de febra foamei, nu putea ține pasul.
El a ridicat-o și-a luat-o-n spate.
El a tot mers așa spre vest, spre vest și spre nord.
La căderea nopții, sub stelele-înghețate, au ajuns.
Dimineața au fost găsiți amândoi morți.
De frig. De foame. De toxinele unei întregi istorii.
Dar picioarele ei erau ținute strâns la pieptul lui.
Ultimul puls de căldură a fost ultimul lui dar pentru ea.
Fie ca niciun poem de dragoste să n-atingă vreodată acest prag.
Nu-i loc aici pentru o inexactă
prețuire a grației și a senzualității trupului.
Este doar timpul pentru acest inventar necruțător:
[...] Citește tot
poezie de Eavan Boland, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Eavan Boland, adresa este:
