Dumitru-Cristian Ştefănescu

Prin poezie şi prin fapte

În spatele chipului nobil,
Că asta-i tot ce mi-a rămas,
Mi-ascund eu sufletul labil,
Sub ochelarii de pe nas.

În mine eu ascund torente,
Poeme, crize... sunt simţiri,
Sub inundaţii permanente,
Ascund zâmbind dezamăgiri.

Ascund în mine şi titanii...
Şi câteodată un rege blând,
Ascund şi timpul, ascund anii,
Prin versul simplu şi profund.

Ascund copilăria-n mine
Şi pe bunica ce-a murit,
Mă tem de mine şi de tine,
De asta voi nu m-aţi zărit.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (30 octombrie 2015)
Adăugat de bombanici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş putea

Aş putea să scriu poeme,
Cu buzele pe gâtul tău,
Şi pe trupul care geme,
Aş fi veşnicul ecou.

Aş putea să-ţi dărui norii,
Chiar şi luna de pe cer,
Parfumul gingaş al florii,
Ce o port eu la rever.

Aş putea să fiu... lumina
Şi poetic să te-ncânt,
Luând asupra-mi toată vina,
Cu genunchiul în pământ.

Aş putea să fiu... Paris
Tu să fi Elena mea...
Şi atunci îţi spun precis,
Troia sigur n-ar cădea.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (7 mai 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sermonem meum [Cuvântul meu]

De-aş fi un mândru împărat,
La hoţ i-aş lua atunci averea
Şi-apoi ar fi executat...
Aşa-i corect, aşa mi-e vrerea.

De-aş fi un mândru împărat,
Voi aţi simţii a mea domnie,
Aş fi cinstit cu-adevărat
Şi-n ţară n-ar fi sărăcie.

Pe cei ce dorm în parlament,
I-aş duce pe un câmp c-o sapă,
Eu nu aş fi deloc clement
Şi hoţii atunci o să priceapă.

Că nu e altă cale o spun,
Ca mândra ţară să-nflorească
Şi eu nu pot să fiu mai bun
Cu cel ce vrea s-o jefuiască.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mereu

Iubirea nu-i un ultimatum...
Nici prima nici ultima, vreau să rămâi
Iubirea din mine nu e doar patul,
Iubirea în mine-i pe locul întâi.

Iubirea nu-i o datorie...
Nici rimă, nici vers, nici fior sau cuvânt,
Ciudată mereu, un pic fistichie,
Ea veşnic ne poartă între cer şi pământ.

Iubirea mereu... e doar... iubire,
Sentimentul fiebinte, e nodul din gât
Fiorul din pântec, un vis-amăgire,
Iubirea-i iubire... iubim... şi atât.

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (6 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearceafuri albe

în dragoste, eu sunt direct,
duc sânul stâng, alint cu gura,
din sânul drept, îmbucătura,
mi-o dăruiesc, când te aştept.

cearceafuri albe, mototol,
deznod dantele, parfumate,
le duc la nas, sunt încântate,
ascunse încet, de trupul gol.

un pântec moale, valea creaţă,
eu mă afund, cald toropit,
în al tău trup, de negăsit,
pierdut etern, în dimineaţă.

ascunzi naiv, crude dileme,
zaci răsturnată, între perne,
şi eu ating, trup ce-mi aşterne,
în vers ciudat, ramuri poeme.

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu din Poezii sub semnul Gemenilor (25 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorind

Sunt neatent şi ameţit...
Şi gândul, cineva mi-l fură,
Aşa mi-a fost mie sortit,
Să fiu din fragedă făptură.

Tot ce-i frumos şi este fin,
De lumea asta mă desparte
Şi scap atunci de al meu chin,
Călătorind, cât mai departe.

Pierdut mereu în albe zări,
În simţuri tainice, firave,
Găsesc ascunse desfătări,
În scândură unei epave.

Epava asta... propriul eu,
Mângâie sufletul din mine
Şi gândul este valul meu,
O poartă-n dimineţi senine.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictând atent iubirea mea

Da Vinci dacă ar trăi,
Chipul frumos ţi l-ar picta
Şi Mona Lisa tu ai fi,
În ochii lui şi-n faţa mea.

Nici David nu ar exista
Şi Michelangelo ar plânge,
Cu dalta lui, în carnea ta,
Durerea lumii o va frânge.

Şi Rubens dacă te-ar zări,
Cele Trei Graţii într-o clipă,
Le-ar şterge şi te-ar zămisli,
Cu-al sau penel ca o aripă.

Şi Rafael şi Caravaggio...
Velázquez, sigur Delacroix,
Toţi ţi-ar aduce un omagiu,
Pictând atent iubirea mea.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (12 iulie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de noapte

Lacrimile-mi în cascadă,
Se adună pe la gene...
Şi le las acum să cadă,
Pe sâni... zone erogene,

Se strâng toate în buric...
Şi acolo.... clocotesc,
Lin, încet şi pic cu pic,
Îţi arăt cât te iubesc.

Doar cu-n deget, le adun
Le arăt calea spre vale...
Şi-n momentul oportun,
Pier sub pântecele moale.

Am noroc că mă învii,
Cu privirea ta curată...
Şi cu pletele-ţi zglobii,
Străluceşti, eşti minunată.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu din Poezii sub semnul Gemenilor (30 martie 2015)
Adăugat de bombanici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar aici

Vreau să simt gura flămândă,
Coapsa, sănii... genele...
Buze dulci doar o secundă,
Frământându-mi toamnele.

Pântecul... dorinţa crudă...
Acum toată eşti golaşă,
Între glezne mă scufundă,
Către floarea drăgălaşă.

Te pătrund, încremenire,
Timpul însăşi stă pe loc,
Lacrimi calde o izbăvire,
Patul arde, noi luăm foc.

Perle negre... perle dalbe,
Sfârcul mândru, al tău piept,
În cearceaful alb mă soarbe,
Doar spre tine mă îndrept.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu din Poezii sub semnul Gemenilor (27 martie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea trebuie auzită

Eu sunt războinicul tăcut,
Armura grea mi-e sfâşiată,
În templul dragostei pierdut,
Eu caut dragostea curată.

Tăcerea trebuie auzită...
Cum curge-ncet, încet în jur,
În umbră pare înţepenită,
Naivă pânză-n clar-obscur.

Cuvinte fără sens se zbat,
Alene-n vânt ca nişte crini,
Eu mă târăsc grăbit spre pat,
Cu sănii tăi să mă alini.

Tăcerea trebuie auzită...
Chiar dacă ea îţi face rău,
Şoptind mereu neliniştită,
Tu mă transformi într-un ecou.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!