Lista completă
Sfat
Dormeam dus...
Deodată apari tu, mamă,
și, cu amândouă mâinile,
ochii mei
îi deschizi...
Apoi pleci,
ești tare grăbită...
și somnul vine din nou
ca ploaia
după o caniculă mare.
Stai treaz îmi șoptești
încă o secundă treaz,
încă o zi,
încă un an,
încă o veșnicie...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gramatică
Am învățat atâta gramatică,
încât ființa mea
însetată de abstract,
se conjugă din ce în ce mai des
la timpul trecut
și parcă, cel mai bine
mi se potrivește
perfectul simplu...
Pe când eul meu, mai optimist,
va învăța să conjuge
doar la viitor?!
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Nimeni,
nimeni nu știe
Ce-nseamnă singurătatea
Doar eu, știu bine,
bine de tot
Singurătatea mea pe de rost...
Vă asigur,
o știu numai eu!
Dată îmi este de Dumnezeu!
O mai știe Maria,
Că e-nchisă-n tăceri...
Provoacă angoasă,
nocturne dureri...
E bine zidită
între mâine...
și ieri
Singurătatea!
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebedele
La intrarea în parc,
pe apa lină a lacului
în a cărui oglindă
se reflectă chipurile noastre, tremurânde,
dovadă peremptorie
că suntem vii,
vâslesc necontenit lebedele ninse
sfidând gerul iernii
și spintecând, semețe,
pojghița de gheață,
o infimă stavilă
în drumul lor spre lumină,
într-o desăvârșită tăcere.
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Poposesc
la umbra stranie
a unui copac,
pe zid proictându-se
și răsucindu-se
ca pe un uriaș ecran...
Deodată
o pasăre
ca un pumnal ascuțit,
se împlântă în frunze...
Apoi
un vânt nebun
începe să bată
și copacul se apleacă
să-și bea umbra...
Iar vântul
în delir,
continuă
să bată,
să bată,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele mele...
Cuvintele mele,
măiastre păsări călătoare
ce migrează continuu,
arătând, cu precizie astronomică,
doar nordul...
Vă asigur, cu multă ardoare,
că nu sunt mai reci ca gheața,
nici mai pufoase ca zăpada
cuvintele mele,
dar, pe unde zboară ele,
peste ape și munți,
în urma lor,
rămân în văzduh,
ireale,
cioplite pentru eternitate,
preafrumoasele aurore boreale...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugă eșuată
Fuga e rușinoasă,
dar e sănătoasă...
Tu, prietene,
ai fugit ca un laș
din trecerea timpului
și te-ai salvat,
pentru o clipă.
Oare, când te vei salva definitiv?
Nimeni nu poate ști niciodată...
Eu am încercat, doar o dată
și m-am poticnit mortal
poate din nepricepere, de nemurire
sau din lipsă de antrenament asiduu...
dar, când nu mă mai așteptam,
am fost strivit fulgerător
între două clipe.
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept
Te aștept mereu să vii,
Când ești plecată de acasă,
S-aduci bunătăți pe masă
Și în suflet bucurii.
Vino, n-o să-mi pese mie
De a lumii vorbă multă,
Cine stă de o ascultă
Fericit nu o să fie.
Vine noaptea, știm că luna
N-are al vorbirii har,
De o-ntreabă, e-n zadar,
Vorbe n-o să spună una!
Sunt nespus de fericit!
Venită din lumea largă,
Fermecată, a mea dragă
Pe-al meu braț a adormit...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzie
Era o ceață... Mă treceau fiorii
De parcă printr-o lacrimă priveam
Un fel de neodihnă a culorii
Zbătându-se în termopanul de la geam.
Cred că era un semn. Ceva megând pe roate
Atât de simplu bolțile surpând,
Că se-auzea cum văile-nsetate
Se umplu, în tăcere, cu pământ.
Fosforescent și palid și aiurea,
Tu luminai din turnurile verii,
Dar trupul tău, ca mai demult, părea
Neînvățat cu legile tăcerii...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Când, zilnic, mă gândesc la mama,
Răsare-n vis din veșnicii...
Ea e altarul la care mă închin
În zori, la prânz ș-adesea, în chindii...
A pus, în viața toată, temelii
Ce dăinuie și azi prin noi,
Ea e prezentă în păduri și-n vii,
Dar și-n eterna Cernă, și-n Zăvoi...
Cu-altarul ei durez eternitate,
Din zori de zi până târziu în noapte...
Biserica o reclădesc în mine,
Să mă ajute, atât la rău, cât și la bine...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Dumitru Gherghina, adresa este: