Dorin Dumitriu

* * *

Au plecat mergand de mana
Un batran si o batrana,
Undeva unde n-ajunge
Jalea satului ce plange.

Au plecat manati de dor
In calea copiilor,
Cu pasi mici plini de durere
Ca-s batrani fara putere.

Sprijinandu-se-n toiag,
Stergandu-si lacrimi ce cad,
Un batran si o batrana
Merg tinandu-se de mana.

Scartaie incet portita
Si prea lunga-i potecuta,
Au ajuns cu greu la drum
Plang si frunzele de prun.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un colţ de stradă-ngustă

La un colţ de stradă-ngustă
Printre atâţia trecători,
O femeie mai în vârstă
Vindea buchete de flori.
Avea ochii înlăcrimaţi
Părul alb, privirea blândă,
Pantofii decoloraţi
Şi o rochie veche, ruptă.

Era în genunchi bătrâna
Parcă se ruga la sfinţi,
Întinzându-şi tristă mâna
Trecătorilor grăbiţi.

Mulţi treceau nepăsători
Nimeni nu lua o floare,
Pe cer norii călători
Se strângeau vestind a ploaie.

Era început de toamnă

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce-aş putea...?

Nu plânge, mamă, şi nici nu mă chema,
Îmi faci mult rău chemându-mă acasă,
Tu ştii la fel de bine că în ţara mea,
Dacă nu fur, nu pot să-mi construiesc o casă.
Ştiu că ţi-e greu că sunt acum printre străini
Şi că ai vrea să fiu în sat alăturea de tine,
Că bătătura astăzi ţi-e plină de ciulini
Şi cât mai suferi, dar gândeşte-te la mine.
Cu ce-aş putea să te ajut stând lângă tine,
Poate-aş cosi în curte şi ţi-aş sparge lemne?
Dar oare-n ţara asta pentru mine
E de ajuns ca să cosesc şi să crap lemne?
Mă doare sufletul că-ţi sunt atât de departe,
Că nu mai pot să te ridic când cazi,
Dar, mamă dragă, să nu uiţi că sărăcia ne desparte
Şi că mi-e dor în fiecare zi de ochii-ţi calzi.
Şi aş veni târându-mă-n genunchi acasă,
Să-ţi fiu aproape, să te mângâi pe faţă,
Dar ştiu că n-ai avea ce să îmi pui pe masă
Şi m-aş trezi plângând în fiecare dimineaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai crede...?

Dacă ţi-aş spune azi copile
Că eram mic şi mă duceam cu vaca,
Iar haina ruptă de pe mine,
Era prea mare şi-o călcam cu talpa?

M-ai crede sau m-ai lua în râs,
Sau ţi-ai întoarce privirea de la mine?
Pentru că ştii copile cât am plâns,
Si cât de greu a fost ca să te cresc pe tine.

Eu n-am avut copilărie, am muncit de mic,
Bunicii tăi nu m-au lăsat la şcoală,
Eu astăzi nu îţi cer ţie nimic,
Doar te aştept, azi curtea mi-e prea goală.

Imi amitesc că tremuram în luncă
Când pica brumă peste iarba ofilită,
Iar vita noastră începea să plângă
Si mă privea parcă cu milă şi obidă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!