Lista completă, pagina 37
Poezia
A începe să scrii o poezie
e ca și cum ai flirta
cu o femeie.
Poeții
iubesc poeziile capricioase,
Pentru că au ocazia
să se îngrijească, mai mult,
de ele.
Să le intre în voie.
Să le dăruiască
bijuterii de metafore
frumoase,
să le împodobească zâmbetul.
O poezie frumoasă
e ca o femeie:
Nu cedează ușor
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ange: Numele noastre ne deosebesc viețile între ele. Pentru că, dacă am avea același nume în vieți repetate, nu am ști să le deosebim. Viețile se repetă, lecțiile de viață, iubirile, despărțirile, uneori sau arareori, și bolile. Dar numele noastre sunt un act de trecere în alte etape, un fel de cod de identitate. Să nu fii confundat cu alții, dar, mai ales, să nu fii confundat tu, cu tine însuți, din altă viață, când, poate, nu ai fi avut aceleași drepturi pe care le ai abia acum. Drepturi pe care le-ai dobândit sau le-ai câștigat muncind, luptând sau sacrificându-te. Așa cum, poate, acum nu mai ai aceleași obligații de atunci. Obligații sociale sau datorii karmice.
replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și lecții de engleză
La urmă urmei, orice femeie se bucură să mai întârzie în anii frumuseții, iar dacă oglinzile nu o mint, ar fi preferat să mintă ea ochii celor care o privesc. Să fie alții o oglindă mai blândă, pentru ea, și să nu îi reflecte realitatea. Poate că cei mai frumoși ani ascund cele mai frumoase amintiri, iar eu vreau să se vadă asta. Vreau să se vadă că încă mai întârzii în anii mei cei mai frumoși, vreau ca o lume întreagă să vadă că, odată cu amintirile, anii se instalează în corpul nostru, în inima noastră, în ochii noștri, că nu sunt doar niște musafiri în treacăt prin biografia noastră, și că te poți păstra tânăr încă multă vreme. Asta, dacă nu lași pe alții să-ți fure anii.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regretele vor crește
Vor trece luni
și vor trece ani.
Și va fi un capăt de drum
la care timpul
se va opri
uitându-se în urmă
la pădurile de cuvinte
și la spânzurații cu piepturi sparte.
De acum, Singurătatea mea
e un sat pustiit.
Peste noapte,
Toate Cuvintele l-au părăsit.
Poate au fost asuprite
de tăcerea cotropitoare.
Poate că au căpătat alte înțelesuri
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua a cincea
Afară e vreme rece și ploioasă.
Îngerii tușesc,
limba lor e galbenă, de febră.
Și limba mea e galbenă.
Dar nu de febră
gura mea radiază lumină.
Din gură, ies cuvinte calde.
Pe cerul gurii mele,
se topește, lipită,
o vitamina "C".
Vitamina radiază, pe cerul gurii mele,
ca un soare.
Ar fi de ajuns doar să zambesc,
și aș face ziua mai luminoasă.
Iar pe cei din jur
aș putea să-i încălzesc
cu o singură vorbă.
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Lumina de peste nopțile mele (2012)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă talerul ar cântări adevărul și minciuna, e posibil ca acesta să tragă în partea minciunii. Adevărul este gol. E unul. Adevărul e simplu, nu are nevoie de multe cuvinte, adică de multe straie, care să tragă la cantar. Nici măcar nu are nevoie de încălțări. Adevărul colindă lumea desculț. Neadevărul însă are nenumărate forme și o mulțime de argumente mincinoase. Și are nevoie de foarte multe rânduri de straie: straie de lucru, straie de zile mari, straie de ieșit în lume, straie la întâlniri cu prietenii, straie la întâlniri cu străinii, straie pentru ședințele de judecată. Deci balanța ar trage în partea neadevărului, pentru că acesta ar cântări mai mult și toate minciunile, laolaltă, ar fi mai grele decât un singur Adevăr.
citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Titlul unei poezii e ca un ceas de mână
E nevoie să funcționeze corect
și să indice exact
intervalul unei idei.
Poate că gândurile
nu curg neapărat într-o singură
direcție sau o ordine
exactă,
poate, chiar,
se derulează înapoi,
- ca busola unei emoții -
sau minutele au în ele orele
ca un ghemotoc de timpi.
Dar, pentru că poezia
nu are vârstă
și niciodată un cuvânt scris
nu este spus
prea devreme sau prea târziu,
ea
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă retrăgeam, acum, din câteva vieți. Deodată. Mă întreb ce sens au mai avut atâtea speranțe și așteptări. Sau atâtea regrete. Nu mă văd mai înțeleaptă. Mă simt mai pustie, ciobită și destrămată. Ca un colț de haină, ros de șoareci. Foarte multe se încheiau aici. Obsesia singurătății revenea. Și odată cu ea, cele mai grele gânduri, cele mai crude neliniști și cel mai amar sentiment al pierderii. Al inutilității. Al remușcării. Al groazei. Al neputinței. Lucrurile începură să-și piardă sensul. Nu cele pe care le făcusem până atunci. Dar restul obiectivelor, alte speranțe, alte realizări păreau să nu mai fie importante de acum încolo. Pentru că nu îmi mai rămăsese entuziasm. Nu mai era nimeni, pentru care să le fac. Nu aveam cui să le dăruiesc.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua a treia
Vecinii bat, speriați, în ușă.
De undeva, iese fum mult
și miroase a cărbune.
Poate și cămașa din balcon
bate cu o mânecă în geam,
încercând să-și trezească stăpânul.
Poate că și o rază de soare
își întinde mâna prin geam
până la focul din casă.
Poate că și timpul trece încet,
ca să ajungă,
înaintea lui,
batăile în usă ale vecinilor.
Batrânii bat la uși.
Speră să le deschidă cineva,
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Lumina de peste nopțile mele (2012)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ziua în care mă îndrăgostisem de el, am decis că așa este corect. M-am convins că poți, ușor, să fii fidel cuiva, când este la o mare depărtare de tine. De ce să înșeli pe cineva, doar pentru că ai nevoie de o plăcere fizică? Înseamnă că ceea ce te leagă de acel om e doar bucurie trupească. Atât. Nu este iubire. Dacă, poate, ai nevoie de o consolare, o vorba bună și nu o primești de la omul care te iubește, doar pentru că este departe, citește o carte. Recitește sms-urile lui, cele mai tandre. Declarațiile de iubire. Amintește-ți cele mai frumoase momente, sau scrie-i tu. De ce să îl înșeli? Poate că acel om nu se pricepe la cuvinte. Dar dacă îl iubești cu adevărat, simți în inima ta și în sufletul tău susținerea lui, și cea de care ai nevoie. Abia atunci când ești fidel unui om, îl meriți cu adevărat.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Doina Postolachi, adresa este: