Doina Postolachi

Odată ce corpul a ales coma, e pentru că sufletul şi-a cerut răgaz de a lua o decizie. Dacă ar fi vrut moartea, nu ar fi ezitat. Şi nimeni nu are voie să ciopârţească un trup care încă luptă pentru viaţă. Cât luptă pentru viaţă, el are dreptul la viaţă.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericirea înmoaie inimile, înalţă cugetele şi înnobilează sufletele. Ce ar fi lumea fără suferinţă? Un loc văduvit de bucuria vindecării. Fără suferinţă, lumea ar fi un loc sărăcit de recunoştinţă. Recunoştinţă pentru vindecarea sufletească şi trupească.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul-câine are nevoie de iubire şi de afecţiune. Câinele-trecut poate fi umil şi docil. El poate fi unul foarte blând. Câinele-trecut nu va sări să atace gleznele descoperite ale viitorului, atunci când el trece, desculţ şi pe neobservate, prin prezent.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Gabriel: Merităm viaţa în măsura în care ne străduim să o protejăm, apoi, depunem eforturi şi facem sacrificii, ca să o facem mai frumoasă, pe a noastră şi pe a altora, iar în cele din urmă, ne merităm viaţa în măsura în care luptăm să o redobândim.

replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te poţi desăvârşi, ca artist, până nu cunoşti lacrimile sărăciei. Până nu cunoşti frigul sărăciei. Până nu cunoşti foamea sărăciei. Până nu cunoşti insomniile şi groaza, din care se hrăneşte sărăcia, în care se odihneşte şi râde, de tine, macabra sărăcie.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respectă ignoranţa omului, aşa cum respecţi înţelepciunea: nu ştii ce ştie, nu ştii ce nu vrea să ştie, nu ştii de ce nu vrea să ştie, nu ştii nici dacă, poate, ştie mai multe şi mai bine ca tine, acel om, şi nu vei şti de ce nu se oferă să te înveţe mai multe.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare pelerin îşi va pune în picioare acea pereche de încălţări, care i se potriveşte. Iar dacă nu găseşti o pereche pe măsura ta, poate e pentru că încă nu poţi porni, la drumul tău, cu acest adevăr. Sau încă nu este şi adevărul tău. Încă este adevărul altuia.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine că totuşi multe cuvinte inutile rămân între coperţi de carte. Şi încă şi mai bine este că puţini mai citesc, azi, o carte. Oare ce lume am crea, dacă ar ieşi în lume cuvinte inutile şi ar face cârdăşie cu cei care nici nu ar şti să le găsească o utilitate?

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întotdeauna, un viitor nou, mai bun, are nevoie de eliberarea trecutului. Şi nu întotdeuna trecutul este ostil. Nu întotdeauna, trecutul trebuie scos din ascunzătoarea lui, pentru ca viitorul să poată trece pe lângă el, fără groaza de a fi muşcat, ca de un câine.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete ai cât mai sunt şanse. Când ştii că mai poţi schimba ceva, îţi permiţi luxul de a te judeca şi de a-ţi reproşa, de a-ţi promite că vei demonstra tuturor aptitudinea de a nu mai rata o a doua şansă, care ţi se dă. Doar dacă ţi s-ar mai da vreouna, vreodată...

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!