Lista completă
Zarva și propria larmă care se învârtește în țeasta unui "civilizat" îl face să nu mai poată lua aminte la nimic. Pentru el nu mai există astfel nimic tainic. Ei însă cei ce au părăsit această lume, fără zadarnice întrebări, fără răzvrătitul de trufie al cugetării, își umplu ochii de frumusețile tainice ale pământului și cerului. Știu să primească și să simtă viu înrăuririle lucrurilor și ale duhurilor, lasă sfânta viață universală să răzbată în propria lor viață. Aceasta înseamnă să "ai urechi de auzit".
Daniil Sandu Tudor în Cartea Muntelui Sfânt (1930)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
