Lista completă
LII
Soarele dragostei mele trece furiș
pe după dealuri, ca un oștean
nedeprins cu muncile câmpului
și plecat de dimineața în grâu
să se culce. Crești, pădure tânără,
crești și nu te gândi la mine,
la lălpile mele moi care vin înspre
tine, la somnul meu vegheat galeș
de un sobor de bursuci, la mâinile mele
reci, lunecând ca două pâraie
din umăr spre tâmple, crești
pădure tânără, crești și potrivește-ți
lăstarii la soare și arborii veștezi
lângă furtună, crești și nu
te uita la mine, nu-s decât
o pasăre, cu o altă pasăre în inimă,
lunecând în derivă, crești pădure tânără,
și sună din salbele toamnei
pe trunchiuri de ploi rânduite în stivă.
poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
XXVII
Auzi cum strugurii se coc, cum urcă
zahărul din frunză, cum doarme
pe stânga ursul, păstorul de rouă?
Cu inima spre primăvară te-aștept,
cu inima și cu plânsul, înmugurit
și gata de soartă, cu fața și cu mâinile
înspre primăvară te-aștept.
Se-ngroașă fumul în grindă,
ca-ntr-un cimitir suspendat,
liniștea zguduie carii și-i încovoaie,
te aștept ca o lebădă ninsă
și-așa cum trec în șir vânătorii
robiți de lupii și vulpile lor de departe,
mi se pare că gura puștii lor e lacrima
ce ne desparte.
poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Când iarna se sparge
din abur te-ntrup și din
trâmbiță nouă de miere.
Burgul cel tânăr face floare
până în umăr chemându-te,
copacii te vor
fluierându-și somnul subțire
în muguri, lupii ies
din pielea mieilor
buimăciți de iarba întoarsă
și-adulmecă piatra
pe unde-ai umblat tu,
ca amiaza bătută pe muchii
de-albine...
Osana! a venit Adalbertus,
cu o ploaie de greieri victorioși
a venit.
poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
XXXVII
Creierii galbeni
ai câmpiei flutură în vârf de pai
spaima neprihănită a pâinii și
tu, care vii prin grâuri, greu
te-ai mai născut pentru mine,
așternându-ți catifeaua plecării
de pe un braț, pe celălalt în
două valuri umile, care,
mie, tot împingând cu inima
dropia până la locul nestrămutat,
mi s-au desfășurat în ochi pe câteva mile,
cugetând că nici Pavel nu a fost
atât de departe să se scufunde
până la genunchi și până la umeri
în propria moarte.
poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Daniela Caurea, adresa este: