Lista completă
Aniversare
S-a întâmplat atunci, acolo
Iubita mea, tu să răsari,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat să vi,
Ca o rază de lumină și de soare,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat să fi,
Scumpul meu luceafăr, veșnic între stele.
De ziua ta, iubita mea, îți dăruiesc,
Fericirea ce-n cuvinte nu pot să-ți spun,
De ziua ta, iubita mea, îți dăruiesc,
Cuvântul bun și cald și sincer
Și te doresc, înger ce-n suflet îmi trăiești.
Și ești parfumul meu de vis
Și adierea caldă ce-n mine port
Și mai presus de tot și toate,
A mea iubirea adevărată.
Să te sărut aș vrea mereu,
Dar știu că eu... și știu că-i greu,
[...] Citește tot
poezie de Dan Coblis din Nuanțe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Prețioasele-mi amintiri
Scormonesc prin amintirea-mi avidă de trecut,
Caut în negura ascunsă, dincolo de orizontul clipei pe care-o văd,
Iluminându-mi calea, propășindu-mi pași drept,
Și citesc printre rânduri, din cartea tinereți-mi muguri.
Valori de neînvins îmi reapar în fapte,
Nu am nicio clipă laxă,
Doar ochii îmi sunt vioi, deși...
Îi simt cum își împart tăcerea între ei.
Dincolo de zidul grav al naturii ființe mele,
Dincolo de visul singur ce mă mai poate apropia de tot ce vreau ca să resimt,
Trăiește acel ceva ce m-atrage, ca al mării azur perfect,
Oglindit în al nopții cer de porțelan.
Îmi sunt amintirile pline de atenții delicate,
Aud doar râsete și șoapte,
Iar atunci, văd doar zâmbete mai proaspete decât ale cireșilor podoabe,
Parfumate flori, ce se nasc în fiecare primăvară.
[...] Citește tot
poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi de zăpadă
Se aștern, încet și blând,
Pe aripi de gheață, zburând,
În liniștea serii, magic plutind,
Și-n palmă ușor îi simt... adormind.
Fluturi de zăpadă, în frenetice jocuri,
Sclipesc sub stele în pământu'-nghețat,
Și râsete vii în fantasmele nopții s-aud șoptite cu glas de copii,
Și valuri de fluturi se joacă și mor sub a nopții vise pustii. eternele focuri.
Nu îndrăznesc nici să respir, înspăimântat de fericire, să nu-mi scape,
Cu ochii muți privesc prin gene, a iernii fericire,
Eternă intimitate ce din stele se răsfiră,
Pe nevăzute căi, nebănuite sensuri tulburate.
Încerc să mă retrag, învins,
De prea frumoasa clipă a nemuririi,
Nu vreau să tulbur, joaca nevăzuților copii,
Și-mplor s-adorm, ascuns cu fața către lună.
[...] Citește tot
poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrățișare
Se lasă noaptea,
În cânt de greieri și miros de iarbă grasă,
Suntem doar noi doi,
Acoperiți de bolta misterioasă.
Te sprijină pe-al meu umăr,
Să-ți simt atingerea catifelată,
Răsuflarea să-ți aud, iubit-o,
Ca pe cea mai dulce soaptă.
Licurici lucesc în juru-ți,
Strălucesc ca vechii aștrii,
Draga mea, mândră crăiasă,
Clipa s-o oprim pe veci.
poezie de Dan Coblis din Nuanțe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul toamnei pierdute
Vântul bând, îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste,
Cu alaiul tău de frunze,
Te apropii de sfârșit.
Știu, iarnă, c-ai să vii curând,
Aud pomii, suspinând,
Vântul blând îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste.
Îmi dăruiești fericirea ninsorilor târzii,
O mână ce-mi întinzi, o rugăciune,
E visul alb și cald de împlinit,
Iubirea-i ce ți-o port la infinit,
Vântul blând îmi dă de veste.
rondel de Dan Coblis din Nuanțe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carpe Diem
Ai ochi senini, mărgăritare-n gene,
Surâsul tău, al toamnei vânt de dor,
Suave aurii, steluțe înflorite strălucesc în rouă,
Valuri parfumate, unde dulci mistere mor.
Fericite gânduri, vise alinate,
Fără priviri rătăcitoare suspinând de-o sărutare,
Lipit la pieptul tău, dogoritoare raze mă-nconjoară,
Cu vraja ta desmierdătoare.
Și m-aș juca prin părul tău,
Ca printr-un lan de lăcrimioare,
Undă lină delicată, o atingere catifelată,
Mă-nfioară pe la mâini.
O clipă de iubire să-ți răpesc,
O clipă doar, ca emoția unui gând,
Căci uită-te în jurul tău și vei găsi,
Ochi ce nu te vor ucide niciodată.
poezie de Dan Coblis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirea ei
Raza ta, ce cald fior,
Se strecoară, mă inundă,
Mă cuprinde, mă-nconjoară,
Firavă și ce ușoară.
Gându-ncearcă, el se zbate,
Simt iubirea ta aproape.
Știu, clipa se apropie
Și în față îmi apari.
Știu că simți și tu ca mine
Și-mpreună vrei să fim,
Hai, așează-te nălucă, pe genunchii mei te țin,
Împreună, împreună hai să fim.
Oh, ce mult aș vrea să-mi dai un semn,
Ca visul să se spargă,
Să simt din nou cu adevărat,
Că nu trăiesc doar un blestem.
[...] Citește tot
poezie de Dan Coblis din Nuanțe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de toamnă
Nu țin minte să mai fi trăit o astfel de toamnă,
Scăldându-mi ochii într-un covor de frunze arămii,
Cu adieri reci de vânt învăluindu-mă, șoptindu-mi,
Ceva ce crengile golașe, aplecate, nu pot să-mi spună.
Nu țin minte, să mai fi trăit un astfel de apus,
Cu soarele-agățat de orizont, plângând,
Cu norii-n zdrențe cenușii împrăștiați, în infinitul cer,
Stăpână noaptea-și întinde aripa-i întunecată.
Nu țin minte să mai fi iubit atâta toamna,
Cu ploile ei reci, și vântul viu, rebel,
Cu păsări disperate, și-n nepăsarea ierbii,
Cu soarele rebel, numit de-acum, dorință.
Nu țin minte să mai fi iubit atâta un apus,
Cu izbăvitoarea-i liniște, și pace,
Cu greaua suferință lăsată jos - povara
Și mirosind țărâna cu sufletul ușor.
poezie de Dan Coblis din Nuanțe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunie
Prin curaj și fug, îmbălsămat în mantia-mi de gheață,
Trec nepăsător pe lângă fântini din care izvoresc minuni,
Mă opresc să mă oglindesc într-un palid ochi de baltă,
Sunt străveziu, transformat în propriu-mi coșmar în viață.
Mărginal și singur fug pierdut pe drumul larg,
Mă-vălui într-un strat de praf... din stele,
Casc avid spre cer, o gura de oxigen, cerșesc,
Mătănii bat, dau din picior, sunt surd și doar citesc, o carte.
Implor o grație să-mi curme suferința,
Dar râd și îngerii de neputința mea,
Ridic spre lună fața-mi trasparentă,
Dar s-a ascuns și ea, și râde-ntunecată.
Aș vrea să mă ascund sub straturi de pământ,
Deasupra mea să mut munți de stâncă,
Iar la picioare să îmi curgă un izvor,
Mai limpede ca siguranța nebuniei care m-a-nlănțuit.
[...] Citește tot
poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea nopții
A tăcut și ultima boare de vânt,
S-a scurs și ultima lacrimă din cer,
A rămas pământul ud,
Și datina amintirilor din el.
Deschid larg geamul către infinit,
Pătrundă-n casa mea al tăcerii lung fior,
Ascult, și nu aud decât un vag suspin,
E visul meu, mă cheamă la un lung festin.
Întunecat e cerul, liniștită-i noaptea mea,
Au adormit, bătrânii mei copaci, și nu mai freamătă nici iarba,
Și păsările ce mi se jucau în geam, m-au salutat de noapte bună, și au plecat,
Iar liniștea s-a așezat pe strada mea.
Inima îmi bate marșul clipelor trecute,
Din amorțire se revarsă acum asupra mea,
Atotstăpânitoarea noapte, adâncă, rece, grea,
Și dragostea din ea.
[...] Citește tot
poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Dan Coblis, adresa este: