Lista completă
Cornul mării, cornul serii
Valul bate-ncet în stâncă,
Spuma-i dulce o-nfășoară
Într-o horbotă ușoară;
Umbra serii de vioară
Crește-n liniștea adâncă.
Privesc cerul. Se adună
Zarea pură-a unui vis,
O lucoare de abis
Mă îmbracă. Cum răsună
Cornul mării, indecis.
Strălucește în orgia
Viorie de pe mare
Luna palidă, în zare,
Luna din Infern, soția
Sufletelor în pierzare.
Țipă-n volburi largi lăstunii,
Umbra crește ca o floare,
[...] Citește tot
poezie de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
El este...
El este, este glasul lui,
Și am ieșit în poartă;
Era doar vântul ce hai-hui
Ducea o frunză moartă.
El este, este pasul lui,
Și-am pus urechea la pământ;
Era doar viersul râului
Scandat de asprul vânt.
El este, este mâna lui
Ce-mi bate în fereastră;
Pe cerul trist ca fața lui
Mijea o stea albastră.
El este, e statura lui
Înaltă-n zarea dintre ulmi;
Doar fumul serii albăstrui
Se despletea pe culmi.
poezie de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muge-adânc un cerb în codru (variantă)
Muge-adânc un cerb în codru,
Codrul freamătă adânc,
De vânt crengile se frâng,
Muge-adânc un cerb în codru,
Muge-adânc și nu e modru
Gândurile să-mi înfrâng.
Muge cerbul singuratic,
Echo duce tânga-i lung,
Glas de bucium lung-prelung;
Peste codrul singuratic
Cade viforul tomnatic,
Nu pot jalea să-mi alung.
Muge-un cerb, Diana Doamna
Lui din ceruri se întristă,
Plânge-n nori ca-ntr-o batistă,
Muge cerbul. Nicicând toamna
N-a mai fost atât de tristă.
poezie de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Un bucium sună departe
O umbră în fața ușii mele adastă,
Îi văd chipul în seara albastră,
Cu degetul pe buze cum adastă.
Încerc să strig vocea mi se-neacă-n piept,
Încerc să strig. Aș vrea să mă deștept.
Deși nu visez, parcă aș vrea să mă deștept.
Liniștea e atât de cumplită peste tot,
Aș striga, m-aș ridica, dar nu pot,
Aș izgoni cumplita umbră, dar nu pot.
Și ochii mei se pătrund de trista-i față,
Și ochii mei se îneacă în trista-i față,
Și încetul cu încetul mă înfășoară ca-ntr-o ceață.
poezie de Dan Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara
Seara s-a lăsat pe lume,
Soarele-a apus în spume
De mari, si-n câmpii de brume,
Umbra fâlfâie pe lume,
Ca o pasare ce fum e,
Ca o àripa ce fum e.
poezie de Dan Botta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
VII
Răpește-mă pe-adânci, mirate mări,
În care dorm păduri de madrepore,
Când luna-ncinge tristele lor flore
În fosforul adâncilor cămări!
Adie-mi selenarele chemări,
Și poartă-mă în culmea albei prore,
În unduirea cosmicelor hore,
Pe mări adânci, pe vesperale mări!
Încet te duci pe brațele Palorii,
Spre cerul unde ard Nemuritorii...
Glorificată, pânzele-ți întinzi,
În vântul larg, pe-al undelor tezaur:
Corabie ce vine de la Inzi,
Cu smirnă, cu tămâie și cu aur.
poezie de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Dan Botta, adresa este: