Cristina Litoiu

Inger vinovat

Paşii-mi răsună greu,
prin catedrala sufletului,
căutand, fără slavă
murmurul evangheliei...
Pustiu.
N-am găsit decat
icoane şterse
fără chip de Christ...
Rătăcire.
Într-un colţ,
năpădit de giulgiul negăsirii,
un înger păzitor,
îşi făcea procese de conştiinţă
căci întarziase la decernarea eternităţii
şi nu ajunsese
înainte ca Eva
să muşte din măr.

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal

Eu - clepsidră
Tu - nisip
Timpul - personaj inocent
captiv între scurgeri şi pierderi
(sau poate deveniri).

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de vant

Lumina se naşte, trăieşte şi moare
Durerea învie, se-nalţă şi doare
Iubirea pluteşte, se scufundă-n uitare
Oamenii mint …

Întunericul zboară spre lumea-i deschisă
Inocenţa dispare, de ură învinsă
Pasiunea mocneşte într-o cuşcă închisă
Oamenii trăiesc în păcat …

Moartea se lasă încet peste lume
Viaţa are un sens fără nume
Oamenii mor …

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima treapta

Sufletul se prelinge pe ziduri
Ude de igrasia sfârşitului
Iar strigătele sunt şoapte
În sanatoriul imaginaţiei nude.

Sufletul nu dovedeşte nimic,
O perpetuă curgere în acelaşi labirint înfundat.
Cu el începe stagiunea tristeţii,
Himere proaspete în relativitatea spasmului.

Zbor înapoi cu aripile închise
Într-o prăpastie a aşteptării
Morţii de apoi,
Vieţii de acum!

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefaste plecari

Te ucid în mine
fantasme de carne
Sperând sacrilegii:
de morţi inumane!

Mă descopăr avid
de dureri şi tristeţi
Într-o lume de vis,
în cioburi de vieţi.

Ce vorbe de scrum
îmi croiesc idealuri,
Căutând acel drum:
eu - vântul, tu - valuri.

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar gesturi

Aş vrea să ştiu
O rugă a-mplinirii
Să-i spun iubirii - şoaptă
Iar tu să-mi fii - cuvânt.
Lumini incandescente
În nopţile tăcerii,
Să-nalţe doruri sfinte
Pe cerul dintre noi...!

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imparatii de clipe

- Suflet ce ai fost frumos!
prin ce unghere-absente rătăceşti?…
Totul îmi este interzis,
visul, amarul, tăcerea
ca o taină a nimicului şi
lumea e o ruină consecventă
cu prea desele opriri ale noastre în ea.
Să fim singuri, suflete!…

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecari tarzii

Tatuez într-o lacrimă
chipul tău scurs în oglinzi
şi inima-mi îmbătată în sânge
încetează să plângă...

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn oceanic

Te chem! te chem...
Ecoul chemării se sparge.
Fără să pot fi oprită
aş vrea să mă uit umbră
stingându-mi inima
în ceva steril.
În rest, natura îşi urmează cursul
cu aceeaşi fatalitate - în piatră,
în firul de iarbă, în copac,
în om toată materia.

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzie

Aduc adesea deasupra mea
O umbră…
Şi-adeseori nimic nu mi-aş putea dori
Decât să fiu:
O umbră…

Fără să las o urmă
Paşii mei se-ndreaptă spre incert
Şi vag şi tot mai vag
Mă simt ca o nălucă pe nesfârşitele cărări
Înţepenită-acut de-un straniu vis
De-o altă umbră nevăzută
Mă regăsesc în vastul labirint albastru
Căutând o umbră a unui fir de rai…

Aduc adesea-n faţa mea
O umbră…
Şi-adeseori nimic nu m-ar putea salva
Decât să fiu:
O umbră…

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!