Cristina Cosnita

Soare

Sarut de amintire aluneca si moare
Oras inchis in lume, indoliat de soare
Aude pulsul vietii, inchide ochi amari
Rugi jalnice tot uita sa sparga ochii tari
Ecoul numai spera, cercand ultima oara
Sa vada si sa simta, sa uite si sa moara.

poezie de Cristina Cosnita
Adăugat de Simina Sabau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil

Aripi de inger sufoca privirea
Mirosul lor greu de pucioasa si fum
Copil ce razand, incepe un nou drum
Lacrimile lui sfidand fericirea

Privesc azi trecutul sub bolti ingropat
Ascult atingerea otravita a mortii
Joc de sah mat nebun al sortii
Soptind rugaciuni cu glas tremurat

Privesc sarutul ce azi ma-nconjoara
Cu aura lui grea de soare apus
Pentru ca apoi, in tacere adus
Pe buze fierbinti de vis sa nu moara

poezie de Cristina Cosnita
Adăugat de Simina Sabau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Uriase zambete in cer
Incearca sa sopteasca
Cine a poruncit norilor sa tipe,
Lumii sa planga
Si ingerilor renegati de suflet
Prin colturi sa-si ascunda
Iubirea sub stratul de durere.
Inghetata de ploaie.

Nimic nu tulbura blestemul
Obisnuit sa alipeasca pamantului
Suflete ratacitoare
Aruncand cerul pentru a sfiinti oamenii goi.
Doar un glas chemand spirite
Spre privirea de foc
Cersind fiecare lacrima pe care s-o planga
Pe pamantul spalat de fantani.

Ce penibile sunt
Incercand in mizeria lor sa atinga

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina Cosnita
Adăugat de Simina Sabau
Comentează! | Votează! | Copiază!