Lista completă
Livada
Livada mea cu meri și pruni gravizi
de-atâta ploaie te-ai făcut mireasă
întinsă pe-o cocoașă mătăsoasă
păzită de trei câini și doi molizi
din pulpa ta mănânc pe săturate
bacșișul morții, lacrimi beau, tărie,
cu mâinile sub cap, întins pe spate
ca bunul Lazăr condamnat să-nvie
la ora când pendulul subteran
își schimbă mădularele și țipă
când timpul se coclește sub cadran
și îngerul își tunde o aripă,
livadă milostivă, dacă vrei
îngroapă-mă sub tine doar o vară
să dorm buștean păscut de câțiva miei
și-un măr frumos din tâmplă să-mi răsară.
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi plimb javra singurătății în lesă de sârmă ghimpată.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecce homo!
A fost un trup și-a fost o întâmplare
din care m-am născut cândva
în anul revoluției flecare
când îngerul pe garduri trâmbița
și cerul se făcuse parcă rană
prin care muștele suiau de zor
vărsându-și murdăria suverană
prin orificiul larg de tricolor.
Sparge-mi-ai, Doamne, creierul netrebnic
și dintr-însul moarte să mi-o scoți
știi cum e, doar Te-ai jertfit pe vremuri
pentru vameși, curve și netoți!
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însemnare în jurnalul de bord
Astăzi voi da tuturor ascultare
pentru că toți sunt atât de fericiți încât
n-aș putea să-i dezmint. Și chiar
dacă șobolanii au părăsit corabia
eu n-am voie să prevestesc vreo nenorocire
dar mai ales, în toiul petrecerii,
să strig ca un nebun: Pământ! Pământ!
poezie de Cristian Bădiliță din Regele cu o harfă în mâini
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul este cel care, în primul rând, resacralizează limba comunității în care trăiește.
Cristian Bădiliță în Sacru și melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Singurul viciu de care nu mă pot debarasa este viața însăși. Celelalte depind de circumstanțe.
Cristian Bădiliță în Fructele absenței (2012)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar când e vorba de Iisus, politicul dispare.
Cristian Bădiliță în Sacru și melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citesc. Mă rog. Și iar citesc. Înseamnă că nu știu prea bine cum să mă rog.
Cristian Bădiliță în Sacru și melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem faguri umpluți la naștere cu viață, moarte și singurătate.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
- muzică
- Muzica e rugăciunea care se spune singură.
definiție de Cristian Bădiliță în Sacru și melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cristian Bădiliță, adresa este: