Cristi Poe

Pământuri şi ape între patimi şi ispite

Doar să-ţi apleci urechea
şi ţărmurile-ţi vor spune,
despre orizonturi de vitejie,
ca o fantomă, cu toate pânzele sus.
Pe-o mare nefiresc de albastră,
cu valuri te cheamă, îţi cântă,
şoptesc poveşti fermecătoare,
incantaţii magice neînţelese.
Departe,
gene purpurii de văzduh,
trombe de flăcări
spre orizontul altor lumi,
talgere cu nard, tămâie şi mirt,
fumegau înmiresmat
sub torţe de smoală.
Chiparoşi vechi şi neclintiţi
umflau umbre măiastre,
pe-un cer de ametiste,
cu ţipete răguşite
de păsări necunoscute.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penitenţă în pâclă

zorile-s o beznă criptată
de ţărâna planetei agăţată
un psalm în capela cu orgă
apasă valuri rebele
ce încă se luptă să spargă
calculul negurii
printre oameni aleargă
timpul atacă-n obişnuinţă
pentru toţi pământenii
tot pământu-i o temniţă

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem rescris cu stele căzătoare

Să nu te uit mi-ai lăsat o piatră,
adusă de mare şi căzută din stele.
Ai plecat, eu pierzându-ţi adresele.
Mi-am colorat inima albastră;
dar am iubit mult piatra de la tine,
zi de zi frântă, doar cu ochii pe ea.
Apoi era mare...
îi crescuseră aripile,
înlăcrimată şi obosită
am aruncat-o spre tine,
în valurile mării chiar,
pentru că stelele
căzuseră
iar.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitor anonim

Investigaţiile au dat greş
iar viteza luminii suferea oarecum...
şi nu se putea prinde de-o retină obosită,
bolnavă, poate prea plictisită.
Marile puteri au trăit bine,
într-o colaborare pragmatică a corporaţiilor,
inventând o piaţă de dependenţi
şi născocind:
"Noile Noastre Necesităţi!"

Dar ei ştiu...

veţi vedea şi voi:

au plătit cu propriul viitor!

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 8 martie

Înăuntru erau scaune de damă,
parfum de bărbat, o masă
cu o dantelă veche afumată,
flori uscate într-o vază demodată,
două lumânări şi-o iconiţă.
Am făcut scrisoarea asta,
ca să tăcem de comun acord.
Undeva pe-aici se-ascundeu multe fericiri...
dar pentru că azi e ziua ta iubito
ţi-am tatuat: "doi de 8 pe şolduri",
ca două infinituri.

Acum te ţin datoare,
cu cele două 8-uri.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedania unui păcat modic

Visez povestea ta,
în care stam cu capul pe genunchii tăi,
lângă geamul din colţul bucătăriei.
Un vis de colţ, ca o floare.
Dar trăiesc cu un ceas ieftin,
ce zornăie zilnic,
înainte să-mi termin visul.
Oare ceasul e din lumea mea?
Poate nici nu m-am trezit!?
N-am găsit butonul roşu,
pentru resetul vieţii.
Îmbrăţişarea trebuie resetată,
adusă la setările din fabrica... copilăriei.

Vântuit de cutume sentimentale
şi fericiri mediocre,
am asemuit paşii pe Lună,
cu urme de labe
în şosete ude,
prin baie.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un altfel de răsărit

Dacă aş putea,
aş muta răsăritul în spatele gradinii fiecăruia, aleator.
De-aş putea,
aş subvenţiona în totalitate fericirea
şi aş instaura: frăţia zâmbetului.
Tuturor le-aş implanta un cip,
pentru a nu mai pirata iubirea!
Apoi aş da o harpă fiecărei neveste,
pentru a-i cânta soţului, în strună.
Aş scurta ziua, în favoarea somnului.
Poate chiar aş modifica Sistemul Solar,
în avantajul zodiilor nereuşite.
Aş interzice umbrele,
printr-o poruncă adăugată celor zece.
Dacă aş putea, împreună cu cineva...

Dar vă rog să mă iertaţi!
Fac multe treburi murdare,
doar pentru a trăi.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţie de toamnă

Îmi reconfigurează calea către toamnă
trasee din urzeli de iţe fine
ondulate-n vânt par nişte drumuri line
lucrare magică în nopţi cu lună plină

sfori sofisticate surprind prin tăcere
prinse de petale garduri si frunze
mă sfidează lipindu-se de ochi şi buze
sunt peste tot şi nu-mi face plăcere

încropesc mlădioase capcane subtile
într-o atmosferă tămâiată de toamnă la ţară
pentru nişte victime relativ puerile
disperarea ultimei recolte de sfârşit de vară

îmi şterg cu mâneca faţa bizară
şi mai scuip o dată până s-aprind o ţigară
îmi scot din ochii albaştrii şi mici
pânze zburătoare de paianjeni tomnatici.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cuiul cătării... de dragoste

Dacă aş fi în braţele tale
îmbrăţişându-te,
mâinile mele te-ar deranja?
Atunci le-aş lega pe trupul tău.
Clipind, atingerea genelor ţi-ar fi rea?
Atunci le-aş opri
ţinând ochii deschişi
să te pot vedea.
Nu-mi sincronizez bine respiraţia?
Atunci m-aş lăsa prins de-a ta:
mai aproape, mai departe,
mai aproape, mai repede...

Mă bucur că nu ştii ce fac
gândurile mele cu tine chiar acum:
prostioare drăguţe, legată la ochi
şi forţându-te să mă simţi,
lovindu-te cu săruturi de fulgi încălziţi,
dintr-o carte de colorat mai veche,
unde-au fost sistate toate anotimpurile...

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte detalii despre ţara mea

Acolo
unde iarba se ridică după pasul meu,
unde izvorul mă satură de lume devenind însetat de veşnicie;
unde gardul stânelor este doar un portativ,
pentru fluierul păstorului,
unde norii se grăbesc parcă spre tărâmul promis,
unde cântul lebedei e o psaltică odă către creator,
unde toată suflarea se închină şi-i ridică slavă Lui,
aici
psalmul este parte dintr-o poezie tămâiată,
pământul este brăzdat de paşii străbunilor mei,
pereţii mănăstirilor sînt din rugăciuni întărite
iar vânturile şuieră o litanie învechită.
Aici
Cerurile spun slava lui Dumnezeu
şi întinderea lor vesteşte
lucrarea mâinilor Lui!
Aici!
Chiar aici
este ţara mea!

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!