Lista completă
Pământuri și ape între patimi și ispite
Doar să-ți apleci urechea
și țărmurile-ți vor spune,
despre orizonturi de vitejie,
ca o fantomă, cu toate pânzele sus.
Pe-o mare nefiresc de albastră,
cu valuri te cheamă, îți cântă,
șoptesc povești fermecătoare,
incantații magice neînțelese.
Departe,
gene purpurii de văzduh,
trombe de flăcări
spre orizontul altor lumi,
talgere cu nard, tămâie și mirt,
fumegau înmiresmat
sub torțe de smoală.
Chiparoși vechi și neclintiți
umflau umbre măiastre,
pe-un cer de ametiste,
cu țipete răgușite
de păsări necunoscute.
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Penitență în pâclă
zorile-s o beznă criptată
de țărâna planetei agățată
un psalm în capela cu orgă
apasă valuri rebele
ce încă se luptă să spargă
calculul negurii
printre oameni aleargă
timpul atacă-n obișnuință
pentru toți pământenii
tot pământu-i o temniță
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem rescris cu stele căzătoare
Să nu te uit mi-ai lăsat o piatră,
adusă de mare și căzută din stele.
Ai plecat, eu pierzându-ți adresele.
Mi-am colorat inima albastră;
dar am iubit mult piatra de la tine,
zi de zi frântă, doar cu ochii pe ea.
Apoi era mare...
îi crescuseră aripile,
înlăcrimată și obosită
am aruncat-o spre tine,
în valurile mării chiar,
pentru că stelele
căzuseră
iar.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Viitor anonim
Investigațiile au dat greș
iar viteza luminii suferea oarecum...
și nu se putea prinde de-o retină obosită,
bolnavă, poate prea plictisită.
Marile puteri au trăit bine,
într-o colaborare pragmatică a corporațiilor,
inventând o piață de dependenți
și născocind:
"Noile Noastre Necesități!"
Dar ei știu...
veți vedea și voi:
au plătit cu propriul viitor!
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De 8 martie
Înăuntru erau scaune de damă,
parfum de bărbat, o masă
cu o dantelă veche afumată,
flori uscate într-o vază demodată,
două lumânări și-o iconiță.
Am făcut scrisoarea asta,
ca să tăcem de comun acord.
Undeva pe-aici se-ascundeu multe fericiri...
dar pentru că azi e ziua ta iubito
ți-am tatuat: "doi de 8 pe șolduri",
ca două infinituri.
Acum te țin datoare,
cu cele două 8-uri.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Spovedania unui păcat modic
Visez povestea ta,
în care stam cu capul pe genunchii tăi,
lângă geamul din colțul bucătăriei.
Un vis de colț, ca o floare.
Dar trăiesc cu un ceas ieftin,
ce zornăie zilnic,
înainte să-mi termin visul.
Oare ceasul e din lumea mea?
Poate nici nu m-am trezit!?
N-am găsit butonul roșu,
pentru resetul vieții.
Îmbrățișarea trebuie resetată,
adusă la setările din fabrica... copilăriei.
Vântuit de cutume sentimentale
și fericiri mediocre,
am asemuit pașii pe Lună,
cu urme de labe
în șosete ude,
prin baie.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru un altfel de răsărit
Dacă aș putea,
aș muta răsăritul în spatele gradinii fiecăruia, aleator.
De-aș putea,
aș subvenționa în totalitate fericirea
și aș instaura: frăția zâmbetului.
Tuturor le-aș implanta un cip,
pentru a nu mai pirata iubirea!
Apoi aș da o harpă fiecărei neveste,
pentru a-i cânta soțului, în strună.
Aș scurta ziua, în favoarea somnului.
Poate chiar aș modifica Sistemul Solar,
în avantajul zodiilor nereușite.
Aș interzice umbrele,
printr-o poruncă adăugată celor zece.
Dacă aș putea, împreună cu cineva...
Dar vă rog să mă iertați!
Fac multe treburi murdare,
doar pentru a trăi.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conspirație de toamnă
Îmi reconfigurează calea către toamnă
trasee din urzeli de ițe fine
ondulate-n vânt par niște drumuri line
lucrare magică în nopți cu lună plină
sfori sofisticate surprind prin tăcere
prinse de petale garduri si frunze
mă sfidează lipindu-se de ochi și buze
sunt peste tot și nu-mi face plăcere
încropesc mlădioase capcane subtile
într-o atmosferă tămâiată de toamnă la țară
pentru niște victime relativ puerile
disperarea ultimei recolte de sfârșit de vară
îmi șterg cu mâneca fața bizară
și mai scuip o dată până s-aprind o țigară
îmi scot din ochii albaștrii și mici
pânze zburătoare de paianjeni tomnatici.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cuiul cătării... de dragoste
Dacă aș fi în brațele tale
îmbrățișându-te,
mâinile mele te-ar deranja?
Atunci le-aș lega pe trupul tău.
Clipind, atingerea genelor ți-ar fi rea?
Atunci le-aș opri
ținând ochii deschiși
să te pot vedea.
Nu-mi sincronizez bine respirația?
Atunci m-aș lăsa prins de-a ta:
mai aproape, mai departe,
mai aproape, mai repede...
Mă bucur că nu știi ce fac
gândurile mele cu tine chiar acum:
prostioare drăguțe, legată la ochi
și forțându-te să mă simți,
lovindu-te cu săruturi de fulgi încălziți,
dintr-o carte de colorat mai veche,
unde-au fost sistate toate anotimpurile...
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alte detalii despre țara mea
Acolo
unde iarba se ridică după pasul meu,
unde izvorul mă satură de lume devenind însetat de veșnicie;
unde gardul stânelor este doar un portativ,
pentru fluierul păstorului,
unde norii se grăbesc parcă spre tărâmul promis,
unde cântul lebedei e o psaltică odă către creator,
unde toată suflarea se închină și-i ridică slavă Lui,
aici
psalmul este parte dintr-o poezie tămâiată,
pământul este brăzdat de pașii străbunilor mei,
pereții mănăstirilor sînt din rugăciuni întărite
iar vânturile șuieră o litanie învechită.
Aici
Cerurile spun slava lui Dumnezeu
și întinderea lor vestește
lucrarea mâinilor Lui!
Aici!
Chiar aici
este țara mea!
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cristi Poe, adresa este: