Crista Bilciu

Femeia e saxofonul ăsta. Iar bărbatul este aerul care trece prin el. Numai împreună fac muzică.

Crista Bilciu în Pe jumătate cântec
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Pseudo)psalm

Cum poţi să crezi că lumea-i o greşeală?!?
Când a schiţat-o, Bunul D-zeu
o-nveşmântă-n Lumină, cu sfială...
Aşa-ţi torc straie din poeme eu...

Atuncea se cutremură Preabunul
De lume şi de frumuseţea sa
Şi-o mângâie, trecând a doua oară
Pe fiecare linie din ea

Şi umbre ne făcu la toţi şi toate...
O, lasă-mă să fiu eu umbra ta!

poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem neruşinat

Cuvântul ce-l aştept de mi l-ai spune,
ţi-aş alerga la piept fără să preget...
Aş trece-înot Oceanul Nord-Atlantic
doar să îţi mângâi buzele c-un deget...

Buze ce-mi muşcă visele de sfârcuri!
Buze de drac! Buze de Făt Frumos...
O, bietu-mi deget beat de frumuseţe
cum ar aluneca pierdut în jos!...

Ar trece toropit peste bărbie...
ar săruta despicătura sfântă...
Şi iar ar coborî în chinu-i dulce
spre pieptul gol ce sângele-mi frământă...

Ce junglă ai găsit, deget obraznic!
Cu sfârcuri dulci... şi peri înmiresmaţi...
Din toate-ar vrea flămând să se-nfrupte
şi şi-ar chema şi ceilalţi patru fraţi!

[...] Citeşte tot

poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În poem, oamenii mor altfel:
unii se usucă şi devin uşori
ca frunzele toamnei,
apoi plutesc încet în sus;
alţii se tupilează la pământ
şi devin pietre sau moviliţe de pământ

poezie de Crista Bilciu din Poema Desnuda, capitolul 5 (august 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

realitate

Realitatea e un fel de literatură prost scrisă.

definiţie de Crista Bilciu în Poema Desnuda (august 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul fetiţelor mici

Fetiţele mici trebuie închise în locuri strâmte
trebuie zidite
aduse jertfă Tăcerii
altfel
le cresc sâni în tot felul de locuri ruşinoase.
Trebuie săpate gropi pentru fetiţe
ele trebuie plantate în întuneric
într-o astfel de groapă l-a găsit
pe Thales
care se uita la stele
ea se uita la Thales
afară nu au mai ieşit nici unul.

poezie de Crista Bilciu din Poema Desnuda (august 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum am să vă citesc Poemul despre moarte:

Eu aşa îmi imaginez moartea:
uşa camerei mele se închide cu cheia
pe dinăuntru,
perdelele şi draperiile vişinii se trag singure
se târăsc hotărât pe sârmă şi pe urmă, zvâc!
deodată se lipesc etanş peste fereastră sufocând caleidoscopul orbitor de afară,
orice zgomot se scurge încet din vinele camerei
liniştea se umflă scârţâind în surdină ca o floare mare de vată
Atunci
se apropie de mine Tuti, păpuşa mea pierdută de plastic,
cea cu picioarele rupte,

uriaşă şi zâmbitoare,
cu cavitatea toracică desfăcută şi cu butoanele scânteind de emoţie,
mă ia de mână şi eu sunt mică pe lângă ea,
mică de tot,
dar ea mă întreabă cu blândeţe pe care raft al bibliotecii vreau să urc,
vocea ei sună distorsionat, tărăgănat şi adormitor
becul de 100 de wati explodează ca un dop de şampanie
noaptea eternă îşi desface cosiţele şi fiecare şuviţă îşi alege drept ursit un obiect din cameră

[...] Citeşte tot

poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem naiv care trecea şi el pe-acolo

Eu sunt un copac care nu ştie să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie
Întotdeauna m-am temut că poate sunt un copac defect
sau, mai rău, că nu sunt copac deloc
În jurul meu toată specia lemnoasă ştie exact ce are de făcut
se propteşte bine în rădăcini şi: puf! scoate floare după floare
la fel de firesc cum mă mir eu de ele...
"Străduieşte-te şi tu puţin", mi se spune.
Eu mă uit cu ciudă la toţi ceilalţi copaci înfloriţi şi mă străduiesc din toate crengile
degeaba.
- "Te străduieşti prea mult", zice careva
Şi atunci mă străduiesc să nu mă mai străduiesc atât
Dar tot un copac fără flori sunt
Şi nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...

Toate acestea s-au schimbat în ziua în care te-ai oprit sub ramurile mele.
Ai cerut o floare şi ţi-am întins-o fără să-mi dau seama de unde a răsărit.
Ce minune!
Floarea mea tremura atât de tare în mâinile tale
ar fi cântat din toate puterile de bucurie,

[...] Citeşte tot

poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!