Corneliu Sofronie

Cocoşatul (Rezistenţa la schimbare)

Din obştea mioritică,
Atâtea minţi deştepte
L-au tot supus la critică,
Dar nu vrea să se-ndrepte.

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada unui român mic (după: Balada unui greier mic de George Topîrceanu)

Peste case zgribulite
Peste drumuri zdrenţuite
A venit aşa deodată
Vestea cea întunecată

Slabă şi zăludă, lungă
Atingând omul la pungă
Galbenă ca un mălai
Pe român să îl ajungă

Vine tocmai de departe
Risipind în evantai
Indexare
Fabrici moarte
Stropi de tină
Greve, vai!

Vine de la guvernare
Fumegând si-nlăcrimând
Intră la român în casă

[...] Citeşte tot

parodie de Corneliu Sofronie din revista "Mangafaua", după George Topîrceanu
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre idei, printre cuvinte
Dacă doreşti să progresezi
Îţi trebuie atâta minte
Cât inima să ţi-o urmezi

catren de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cooperativa ochiul si Timpanul

Având experienţă multă
Am învăţat ca pe-un prăpăd
Că ochii care nu se văd
Te-ascultă

epigramă de Corneliu Sofronie din Cenaclul umoriştilor al Asociaţiei Scriitorilor
Adăugat de Corneliu Sofronie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri

Plătind cu viaţa indecenţa
Astăzi constatăm subtil
Că omu-şi pierde inocenţa
În schimb e tot mai... infantil!

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este evident: societatea nu a găsit încă modul de organizare care să satisfacă cu adevărat raportul dintre individ şi societate. Dacă la nivelul adevărului suntem în situaţia de a alege mai binele dintre două forme de bine, la nivelul realului suntem aproape totdeauna puşi în situaţia de a alege pe cel mai puţin rău dintre două rele. Dar starea de confuzie ca şi incertitudinea sunt atât de mari, încât în momentul în care trebuie efectiv să alegem... dăm cu banul. Binele există cu certitudine numai în adevar. Dar dacă în real individul se îndepărtează de propriul adevăr, binele rămâne doar o iluzie. Iar existenţa devine un joc al incertitudinilor: din iluzii se nasc idealuri, iar idealurile nasc iluzii.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia la Judecata de Apoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vă spun, oameni buni, ce-l frământă pe Gheorghe... Că tot auzi el pe la tilivizor că unii-s de stânga, că alţii-s de dreapta... Şi se plângea că el nu ştie cum să-şi zică: ie de stânga ori ie de dreapta. Da într-o seară, îl lămuri, oameni buni, dacălu de istorie.... care-i pretin de pahar cu Gheorghe... că biau amândoi la crâşmă până târziu. Da biau, oameni buni, că atunci când se satură de beutură şi-i dă crâşmaru afară ca să-nchiză, nu mai ştii care-i dascălu şi care-i Gheorghe, că arată la fel, zici că-s fraţ de-o seamă şi de-o mamă!... Ce-i zâse dascălu.... Mă, Gheorghe,.... când un om care are două pâini, una o vinde şi îşi cumpără pe iea o carte... ăsta ie om de dreapta. Dacă are două cărţ şi le vinde pe amândouă ca să-ş cumpere pe iele de-o ţuică.... ăsta să ştii că ie de stânga..... Mă, oameni buni, înţălese Gheorghe, da ştiţi cum? Pe loc înţelase! Că veni acas şi din poartă îmi ţîpă să-l auz, că se temea că nu-l auz: Varvarooooo, gata, mă luminai, Varvaro! Io sunt de stânga!

citat din filmul serial Varvara, Gheorghe şi politica de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată intrat în muzeu, Giuleaşcă ajunge în dreptul portretului lui Bălcescu, convins că se află în faţa unui mare domnitor. Mintea lui încearcă febril să-şi amintească cu cine o fi luptat Bălcescu: cu romanii sau cu turcii? Mut de admiraţie, cu pălăria în mână, priveşte tabloul şi îl închipuie pe Bălcescu călare pe un roib, cu o sabie în mână şi îndemnându-şi oastea: "Pe ei, ma!" "Da, da... îşi confirmă Giuleasca sieşi, mare domnitor". Are însă o tresărire. Şi-a adus aminte de altceva. Din buzunarul interior al hainei scoase o bancnotă pe care o purta cu el mereu. Este de pe vremea când era ginerică şi a primit-o de la naşul lui, astăzi un prosper om de afaceri, proprietarul a cinci carmangerii. Este o bancnotă de 100 de lei vechi. Iar pe ea, efigia lui Bălcescu! Giuleaşcă e din ce în ce mai încurcat. Priveşte chipul revoluţionarului imprimat pe bancnotă. Ridurile de pe faţa sa devin din nou adânci. Se scarpină în creştetul capului. Apoi, după urechea stângă. Fluieră scurt, semn că are o revelaţie: "Da, zise el într-un târziu. A fost ministru de finanţe!"

Corneliu Sofronie în revista "Urzica" (1988)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul dreptăţii

Cauţi! O doreşti!
Şi... etcetera,
Deşi n-o găseşti,
O poţi... cumpăra!

paradox epigramatic de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din palma mea cocori
Zburară în eter
Şi palma mea în zori
Se prefăcu în Cer

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!