Lista completă
Ideologii (după o idee de Ștefan Lupașcu)
În comunism se nasc psihoze,
Liberalismul dă nevroze,
Rămâne numai să optăm
Ce... nebunie preferăm!
epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Star Trek
Sunt science fiction... personajul
Care aleargă printe stele
Acolo sus, am avantajul
De-a spiona lupta-ntre ele
Căci informatia-i putere
Ești foarte cool, dacă o ai
Iar eu o dau doar cui... mi-o cere
Precum agenții FBI
Știu... vreți să știți ce vi se-ntâmplă
Ce vă e scris acolo sus
Ce gânduri vi se bat sub tâmplă...
Ce-ați vrut să spuneți și... n-ați spus!
Ce semn e astăzi mai în formă
Din universul vast, astral
Și face față la reformă
Pentru-a trăi omul normal!
Ce semn zodiacal, firește
Permite s-aduni bani la CEC
O fi Berbecul? O fi pește?
În fața lui eu, zău, mă plec!
[...] Citește tot
poezie satirică de Corneliu Sofronie din Unda veselă, spectacolul "Dosarele U" (1996)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emil Cioran a fost profet. A sosit clipa pe care filozoful a considerat-o inevitabilă, aceea a căderii umanității din timp. Din acest moment, omul, suportând, umil, cea de a doua izgonire din paradis, suportând trauma celui de al doilea paradis pierdut, nu mai trăiește cu nostalgia edenului, ci cu nostalgia timpului. Astfel, viața individului social contemporan nu mai reprezintă un flux temporal continuu, o plenitudine, ci timpul lui se înșiră ca mărgele pe ața vieții, clipă lângă clipă. Totuși, între două clipe se produce un break, greu calculabil, imposibil de anticipat într-un cosmos măsurat cu viteza luminii, dar el există. O spărtură ca un tunel adânc în drumul existențial imaginat ca destin, pe care individul a încorporat-o inconștient, astfel că, pentru omul căzut din timp, accidentul, întâmplarea sunt forme de a fi, sunt necesități care se pot manifesta ca întâmplare în orice clipă. În orice clipă, deci, individul poate străbate cu o viteză superluminică, viteza, deocamdată, doar intuită a gândului, distanța de la extaz la agonie, de la sublim la ridicol, de la vis la abis, de la normalitate la anormalitate
Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol și bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mircea Eliade numea androginul modelul perfecțiunii. Dar androginul arhetipal nu se supune logicii viului. El nu este un Unu Real. Într-un sistem androgin arhetipal lipsește cuantumul de haoticitate care să facă posibilă mișcarea! Este absentă tensiunea dintre Bărbat și Femeie, care să întrețină deosebirile dintre cele două sisteme mari. Absența tensiunii anulează deosebirile. Bărbatul și Femeia nu se află nici în relație de cooperare și nici în competiție. Ei sunt un Tot, ființând ca aspirație, ca perfecțiune, un Tot în care, deși știi că acestea există, totuși nu recunoști părțile. De aceea, androginul este în egală măsură modelul perfecțiunii atât pentru bărbat, cât și pentru femeie. El este, de fapt, Dumnezeu văzut ca Unu. Un Unu în care se regăsesc și Bărbatul și Femeia! Un Unu în nemișcarea care păstrează Omul în nepăcat. Față de el, Unu Real este doar copia imperfectă a unui prototip irealizabil.
Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol și bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zgomotul automobilului
Caut clipa și găsesc Nebunia
În surâsul cald al copilului
Caut timpul și găsesc Veșnicia
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- nemulțumit
- E un ins se pare
Care
Crede că ce are
N-are
Nemulțumitul
definiție epigramatică de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal, Epigrame
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te simt cum visezi a câta oară?
În celula mea originară
Cu capul plecat pe un atom de dor
Noapte bună, iubito, somn ușor!
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbați în fracuri
Portrete, pustietăți
Salbă de lacuri
Oglindind singurătăți
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nichita Stănescu a fost supranumit Îngerul blond. Supranumele este rodul tinereții sale, când înfațișa la vedere un trup serafic și doi ochi albaștri, încununați de părul bălai răsfirat în vânt precum coama unui cal furat. Acum când Nichita a trecut în Nemurire senzația de Înger o ai citindu-i scrierile. Dar scrierile lui Nichita nu sunt cuvinte și nici numere nu sunt, nu sunt un gen literar sau o artă sau o știință. Sunt ceva încă Inventat-Neinventat; citindu-l pe Nichita citești Inventatul-Neinventatul rostit de însuși Nichita cu vorbe adunate de pe buza Timpului. Iar Inventatul-Neinventatul Lui creează fiori, naște anxietate. Scrierile lui Nichita provoacă teama de necunoscut... Niciodată nu ești sigur cât cer se ascunde în cuvântul pamânt și câte cuvinte verzi ascund frunzele din copacii Îngerului. Cine sau ce se află în spatele înșelătoarelor cuvinte...
Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În scorbura de copac
Cucul pare-un vârcolac
Pe marginea pustietății.
E țipătul singurătății!
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Corneliu Sofronie, adresa este: