Corneliu Sofronie

Bine cu binele complici
În competiţie nasc hăul
Aici la noi răul cu răul
Se dovedesc a fi amici

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjitorul din Oz către politicianul român (Ponta, Antonescu, Zgonea...)

Mai pe faţă, mai pe şleau,
Dar, desigur, contra cost,
Creier nu pot să îţi dau,
Dar de-o diplomă-ţi fac rost!

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un adevăr

Nu-şi scoate ochii corb la corb,
Însă când omul din popor
Nu are-n buzunar un chior,
Conducătorul... este orb!

epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal, Epigrame (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consecinţe ale modei exagerate

Copilul mic azi nu se ţine
Ca ieri de fusta mamei lui,
Neajungând la ea prea bine,
Preferă părul tatălui!

epigramă de Corneliu Sofronie din revista "Urzica" (1975)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte... că mâine
Va fi mult mai rău
Zise-un rest de pâine
Din diplomatul tău

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul

Tristeţi şi glume,
Povestea-i veche,
Ţi-aduce-o lume
... Într-o ureche!

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşterul Manole

Dintre ziduri glăsuieşte
Ana cu ciudate şoapte,
Tot ce ziua se zideşte,
Tot se fură peste noapte!

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dictatorul

Că e străin, că e român
Că e ateu, că nu-i ateu
El este singurul păgân
Care se crede... Dumnezeu!

epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familie de artişti

Nu se-nţeleg într-o privinţă
Că, zi de zi, cioplind cu dalta,
Ea face artă cu tendinţă,
El face artă... pentru alta.

epigramă de Corneliu Sofronie din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetătorul: Aşa cum demonstrează cercetările istorice, capul există încă de pe vremea când omul avea coadă. Între timp, coada omului, atrofiindu-se, a căzut, astfel că astăzi nu mai zăreşti coadă la om, ci doar om la coadă. Principala funcţie a capului este aceea de a-l face pe om să gândească. Cu toate acestea, întâlnim astăzi destui oameni cu funcţie care gândesc cu alte organe ale corpului omenesc. În ceea ce priveşte evoluţia rolului capului, notăm epoca matriarhatului, când rolul conducător îl avea capul de femeie. Pe vremea aceea, din cauza ignoranţei, femeile îl aveau în cap pe Dumnezeu. Astăzi, datorită emancipării, nici Dumnezeu nu ştie ce au în cap. Apoi, a urmat, la rând, capul bărbatului cu rol conducător. Capul bărbatului este foarte dotat, fiind în stare de orice, dar mai ales în stare de... ebrietate.

replică din Unda veselă, Pseudo-eseu despre cap de Corneliu Sofronie (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!