Constantin Cucoş

Interdisciplinaritatea este o formă a cooperării între discipline diferite cu privire la o problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.

Constantin Cucoş în Pedagogie (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedagogia m-a ales pe mine şi nu eu pe ea.

citat din Constantin Cucoş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruirea şi iubirea sunt calităţi care dau greutate actului educativ.

citat din Constantin Cucoş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Educaţia presupune sociabilitate, empatie, rezonanţă şi chiar "risipire" afectivă.

citat din Constantin Cucoş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia este unul dintre cei mai importanţi factori ai educaţiei, ce nu poate fi neglijat, indiferent de cât de performant ar fi un sistem de învăţământ.

citat din Constantin Cucoş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul bun este cel care identifică şi construieşte cea mai potrivită strategie de trezire şi înnobilare a unei persoane concrete, particulare, unice.

citat din Constantin Cucoş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai este posibilă "opera de iubire" la profesorul din zilele noastre? Eu cred că da. Ca disponibilitate, ea trebuie să se manifeste mereu. Un profesor trebuie să dea de înţeles că îl ajută pe elev, că este la dispoziţia lui, că îl ocroteşte, că îl îndrăgeşte. Ca realitate, aceasta se va produce şi funcţie de vârste, contexte, persoane. Într-un fel se va manifesta iubirea paideică la elevul mic, altfel o vei activa în cazul unui doctorand, de pildă.

citat din Constantin Cucoş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că asistăm la o devalorizare simbolică, statutară şi materială a educaţiei şi a educatorului care a devenit mai accentuată decât altădată. Sunt mai multe surse ale deficienţei: un management discontinuu, adesea voluntarist şi amatorist, la nivel de conducere superioară a învăţământului, o legislaţie aferentă incoerentă, inconsistentă şi impredictibilă, politici educative neadaptate operativ la nevoile şi posibilităţile reale ale elevilor sau societăţii.

citat din Constantin Cucoş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice enunţ cu privire la educaţie nu numai că descrie o realitate, dar construieşte şi prescrie ceea ce aceasta trebuie să devină în perspectivă. Discursul normativ face loc, de obicei, voluntarismului şi subiectivismului. Reperele valorice ale educaţiei viitoare se pierd în spaţiul nedeterminat al reveriei. De regulă, terminologia educaţională suferă de o ambiguitate semantică şi imprecizie referenţială. Când se desenează obiectivele, cuvintele îşi dau concursul pentru a nega realitatea existentă şi se pregătesc pentru a adula virtualitatea. Substanţa limbii, în această încercare de trasare a proiectului, se rarefiază, mlădiindu-se în conformitate cu alura şi valoarea ţintei. Încă din faza conturării scopului, discursul însuşi vine în întâmpinarea ţintei chiar făcând-o în parte. Există o forţă presupoziţională a cuvintelor care se actualizează în orice proiect didactic. Cuvântul educativ este un cuvânt insinuos. Discursul pedagogic nu numai descrie sau prescrie, ci crede că şi face efectiv ceea ce este doar în proiect. Premisa aceasta este: a spune înseamnă deja a face! Făcutul se ascunde la adăpostul spusului. De multe ori, discursul despre educaţie se limitează doar la a spune ceva despre ceea ce se face, pentru a se crede că se şi face ori s-a făcut cu adevărat. Uneori, se vorbeşte mult şi se întreprinde puţin sau deloc.

Constantin Cucoş în C. Cucoş, Minciună, contrafacere, simulare. O abordare psihopedagogică, Editura Polirom, Iaşi, 1997 (1997)
Adăugat de Constantin Cucoş
Comentează! | Votează! | Copiază!