Lista completă
În bătaia piezișă a soarelui, munții păreau albi, parcă acoperiți de zăpezi argintii, cumva ireali, fantastici prin formele lor diluate.
Constantin Cubleșan în Paradoxala întoarcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Lecturi confortabile" de Constantin Cubleșan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În jur, firele înalte ale ierbii se clătinau domol, proiectate gigantic pe bolta însângerată de jertfa nașterii unei noi zile. O nouă zi... și iarba... Părea crescută din cer; era iarba cerului, aprinsă în lumină, arzând viu în iradierea roșie a Soarelui ce sângera... Iarba cerului era acoperită de sânge... Iarba cerului... Iarba...
Constantin Cubleșan în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburați, voi, fluturi de noapte! Pădurea împietrise în umbre prelungi, coborâte dinspre miazănoapte, împresurând din trei părți cabana. Noaptea era limpede și răcoroasă. Prin geamul deschis larg se vedeau vârfurile arinilor din dumbravă și râul domolit, deasupra morii, acolo unde apa este adâncă și leneșă (strălucind argintată în bătaia lunii). Privea peisajul acesta învăluit într-o lumină ireală...
Constantin Cubleșan în Clopetele de apă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întins în iarbă, cu fața în sus, priveam cerul. Cerul senin al zorilor de zi, însângerat la orizont de razele unui Soare îmbătrânit, aproape fără de viață. Contemplarea aceasta îmi făcea bine, mă liniștea și îmi dădea forțe noi. Așa am început să mă simt mai ușor, eliberat de tristețea și de coșmarul existenței mele confuze de până atunci. Așa am început să mă simt din nou demn, puternic, liber, și am știut că puteam începe de-acum o nouă viață, viața mea cea adevărată, o viață de om.
Constantin Cubleșan în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era o după-amiază frumoasă de toamnă târzie; o zi dintre acelea în care nu-ți vine să faci nimic, ci doar să stai tolănit într-un fotoliu din cele mai comode cu putință, să privești până departe în zare, peste pădurile ce-și schimbă culorile în frunze, de la o zi la alta, de la o oră la alta, să asculți freamătul liniștitor al aerului încărcat de adierile dirijate ale vântului dinspre nord, plin de parfumuri boreale; în sfârșit, să încerci să te sustragi măcar o clipă agitației diurne, să-ți relaxezi nervii, mușchii; era o zi rară, de poezie și de visare...
Constantin Cubleșan în Paradoxala întoarcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Constantin Cubleșan, adresa este: