Lista completă, pagina 28
Lecții de singurătate
Mi-am luat copiii de mână
Și i-am dus departe, departe...
Au simțit lumina cum se sfărâmă,
Cum viața devine-nceput de moarte!
I-am dus la cimitir, la cruci
Să atingă trecutul sub nuci
În cântecul amar de cuci
Acolo unde părinții ți-i duci...
I-am luat de mână și le-am pus în palme
Lacrimi cu lacrimi (miezurile atâtor drame)...
Și le-am spus să nu atingă umbre reci,
Ci doar amintiri vii prin poezii și poteci!
... Și tu, soție scumpă, ține-mă de mână!
Abisuri lăuntrice mă surpă mereu!
Vezi, viața mi-e tot, tot mai străină...
Iubit sunt doar de Bunul Dumnezeu?!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aedul
Nu ține seama doar de mine
Și nici de valurile de la țărm;
Corăbii vor pluti spre noi destine
Eu, zeița mea... ce să-nțeleg?!
Nu spune lucruri fără niciun rost
Și nu privi în urmă azi cu teamă;
Știi cât de frumos între noi ar fi fost
Zeița mea, de-ar fi dorul visul fără rană?!
Nu stinge gândurile care vor veni
Și nu lăsa tăcerea-nvolburată;
Eu te iubesc ca înflorire peste zi
Zeița mea, prea nobilă și fericită Artă!
Nu spune cuvintelor să nu mai lupte
Spre țărmul nesfârșirii vor a se salva;
În POEZIE nu ard numai semnele pierdute,
Ci și ființa mea, și viața mea, Zeița mea!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
COPILUL fără de BOMBOANE, II
Visele mele, visele mele toate
Au miros de bomboane colorate;
Unii le au și nu le-mpart unor
Eu le doresc să le dau dor cu dor...
Fără de mamă, fără de tată
Pe străzile vieții tot singur
Privesc spre vitrina înaltă
Bomboanele-n color contur...
Nimeni nu-mi zice nimic:
Copile, vino și gustă un pic...
Dacă era mama cu mine poate
Gustam vise/ bomboane colorate!
Visele mele, visele mele toate
Au miros de bomboane colorate;
Unii le au și nu le-mpart unor
Eu le doresc să le dau dor cu dor...
Singur, singur fără de frați
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecții de viață V
Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iartă toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!
Ce-aș mai putea să-ți ofer...
ce-aș mai da din mine pentru tine întotdeauna;
uite îți ofer sufletul meu în palmă;
mă iartă mai mult decât atât ce să-ți spun?!
Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iartă toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!
Mă iartă! și îngerii coboară din cer...
ți-aș dărui viața mea, sufletul, inima, sângele meu..
Mă iartă nu ți-am dăruit nimic atunci
când tu aveai nevoi doar de lacrima mea; mă iartă!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiul vieții - II
În împletiri de întuneric
Cuvintele plâng sub cicatrici;
Lacrimi fără de contur sferic;
Tu, Viață, să nu-mi fugi de-aici!
Arogante-s tăcerile-n vechi blazoane;
Ocnași la iluzii toți mai sperăm până
Lacrimi de sfinți curg tainic din icoane
Șie, Viață, noi îți suntem vai, la pândă?!
Coborâm din trufii în false elongații
Pătrunși de efemer și de abis;
Ne dă nemărginirea noi, noi senzații,
Dar Viața nu primește vis după vis?!
Cuvinte însângerate vor să ne devore;
Atâtea legi, decrete, stări de urgență...
Cu Dumnezeu nu ne mai vor în agore
O, Viața mea, fii miezu-mi de prezență!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțumesc ție, viață!
Avem nevoie de speranță,
De lumină, de credință și de viață!
Avem nevoie noie de fiecare,
Iubire din iubire, iertare cu iertare!...
Avem nevoie de acasă de copii,
De petale de îngeri și de poezii!
Avem nevoie noi de ceruri senine,
De roua vieții-n miez de destine!
Avem nevoie de chipuri strălucitoare,
De sărbătorile ființei și de răbdare!
Avem nevoie de gânduri noi de lumină,
De pagini de firesc, de pace vie deplină!
Avem nevoie de simplitate și de noi,
De semeni răniți în războaiele de-apoi!
Avem nevoie de șansă, de rugă, de sănătate,
De tot ce-i mai frumos în lume (dacă se poate?)!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru Alexandra
Motto:
"Orice înfrângere duce la dezastru."
(Betty MARCOVICI)
Tată, Mamă... voi sunteți 112-ul meu
Să vă rugați la Bunul Dumnezeu
Să mă găsiți în inimile voastre până
Lacrimile mele izvor fi-vor în țărână!
Mamă, Tată... nu mă plângeți c-am plecat...
Aveam aripi, aripi... vroiam să zbor, să zbor...
Iertați-mă vă rog, iertați-mă de orice ideal înalt,
N-am să mai plec... din inima voastră, a tuturor!
Tată, Mamă... spuneți-le celor ce nu mă vor
De crinii albi ce ard în ruga îngerilor!
Tată, Mamă nu vă ștergeți lacrimile vreodată
Strigătul meu se va auzi în miezuri de șoaptă!
Tată, Mamă... spuneți la toți din preajma ta
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Izvoare de iubire, Stăruința de A dobândi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecouri de singurătate - IV
Mi-ați sporit tristețea zi de zi
Gândul meu se surpă în fals real;
Nu mai au conținut verbele A Fi...
Cad în îndoială, în abis existențial!
Mi-ați rup tăcerile... e strigăt în ecou;
Dramatice întrebări așteaptă-un ultim răspuns!
Pe golgotha vieții mă duceți voi din nou!
Eu, înlănțuit de adevăr, mă tem de tot ce-am spus!
Mi-ați rupt sufletul în două până
La ceruri nu mai am niciun zbor!
Se topește lacrima-n miez de țărână
Și eu mă sfâșii mie, mult mai temător!
Mi-ați turnat suferințele-n sânge surd
Sentimentele fugare le-ați pus în robie...
Unde să mă duc, unde să mă-ascund?
Lacrima din mine tainic mă sfâșie!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirintul vieții
Mă-apropii de Viață și plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topește în iertare!
În jur, petale ard sub fluturi,
Razele mă-mbie la sărut...
Departe ești Iubire să te bucuri,
De-aproapele tot necunoscut!
Mă-apropii de Viață și plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topește în iertare!
În jur, seninul e vessel, necenzurat,
Cupele de dor sorbite sunt încă...
Departe ești Iubire și-i nu păcat
Că adierea ta e tot mai sfântă!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diagnostic, I : Cancer / Ca (î)n Cer...
Răni nevăzute, dureri atroce;
Tăcerile nu mai au conținut!
În fiecare plagă arderea e-o voce,
În fiecare gând e sufletul pierdut!
Seringi, aburi de sânge și alcool;
Privirea caută orizontul orb!
De-atâta viață, Doamne, -mi este dor
Încât în lacrimi nu știu ce să Te rog!...
Un alb rece, de piatră este inima-n care
Sentimentele se distrug rând pe rând...
Doamne, nu-mi da de astăzi renunțare;
Mă simt încă pradă sieși sângerând!
Negru peste tot; ochii nu-i închid de frică;
Proiecții cu lumânări și cruci și morți...
Din patul rece trupul rece alții-l ridică!
O, Doamne, ce spun oare copiii la nepoți?!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Constantin Anton, adresa este:
