Lista completă, pagina 27
Bardul
Eu în lumina flăcărilor mele ard
Și nu las lacrimile să mă doboare;
Zbor cu aripi lirice peste orb Înalt
Și nu mă tem de capcane-ntâmplătoare!
Eu, testamentar clipei ce va veni,
Prinos sunt în jertfă și netrădare;
Iubesc smerenia sincerității de A fi,
Caut în suflet mereu muzică și culoare!
Eu, arhimandrit fără de mântuire
Vă scriu psalmii mei despre viață;
Cu același nesecat dor de iubire
O, cititorii mei, miezul cel unic de speranță!
Eu, învățat să alint tăceri și slove
În gloria trăirilor faste pierdute;
Simt zbuciumul clipei ce-o să devore
Trecutul fără de-mpliniri și lupte!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nemărturisirile - II
Te întâmpin în praguri de rouă
Să ne întrupăm în Sf. Trăime;
Tu, fragilitate; eu, dorință...
Tainele devorând din suferință!
Te strig dincolo de infinit
Sorbindu-ți lacrimi din petale;
Sunt cel cui miezuri de iertare
De nimeni niciodată făgăduit!
Te invoc din bunătatea acestei lume
După fapte și după înfloriri lăuntrice;
Tu mă înzidești în metafore ardente
Și pui peste aripile mele tone de plumb!
Te simt amarul meu cel mai dulce,
Veninul clipelor netrăite mă mușcă mereu;
Îngenunchiez și plâng în fluide icoane...
Spune-mi, Viață, de unde să Te mai strig!
Doamne, fii bun! Mă iartă azi de toate!
Mi-s tulbure gratiile de singurătate...
Am învățat a înțelege din griji și din nevoi,
Dar nu pot Viață trăi nicicând fără de noi?!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirintul credinței
Temeiul vieții e-n credință
Spiritul fiecăruia întru ființă
Slujind prin dor și suferință
Putere, slavă, vis, voință!
Sete de lumină divină
Rerăstignire-n fapte de prisos
Sufletu-n lacrimi alină
Metaforele unui vis frumos!
Temeiul vieții e-n credință
Spiritul fiecăruia întru ființă
Slujind prin dor și suferință
Putere, slavă, vis, voință!
Mai presus de orice așteptare
Clipa în emergențe noi tresare
Clopotul fiind în îndurare
Miez peste cruci perpendiculare!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melodul
Cântă-n strana cea rece și pustie
Melodul ce de viața vie a uitat;
Își împarte sufletul între dor și trufie,
Nu spune nimănui nimic; e sieși cenzurat!
Cântă și surpă din cuvinte mereu
n-are decât liniștea de veci înainte;
Iubește rănile ce ard în Dumneyeu
Și cade tulbure în oarbe jurăminte!
Melodul și-a-nscripționat pe lacrimi!
Comoara din ceruri azi, nevăzută;
A uitat de moarte, a uitat de patimi
Și... josul paginii citite tainic tot sărută!
Melodul a uitat de mamă și de tată...
E în pustiul cel adânc, vibrant;
Mai prelungește șoaptele c-o șoaptă
Și cântă peste timp, ades însingurat!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară neagră - I
S-a înnegrit firul de iarbă!
Plânge; nimic pe nimeni nu întreabă!
Atâta moarte e astăzi vai, în jur;
Se teme să trăiască atât de singur!...
Nimeni nu mai trece pea lei...
Nimeni nu-l mai mângâie parcă...
Plânge și roua din ochii săi
O, viață, viață de acum și niciodată!
Pământul e negru și încruntat;
Nu vrea pe nimeni să mai vadă!
Atâta moarte la cam supărat;
Clopotul se aude în fiece ogradă?!
N-a fost zăpadă; n-au fost nici ploi
Și bolile ne-au cuprins de peste tot;
Nici firul de iarbă nu vrea să-nțeleagă
De ce e primăvara asta neagră, tot mai neagră!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Pe) scenele iubirii
Nu-ți rosti sentimentele-șablon,
Nici gânduri închise-n poezie...
Du-mă de mână (dincolo de rol
Să fiu actor... obsesdat de trufie?!)
Nu-mi rosti replici care cad
După ce cortina vieții se surpă...
(În inima mea eu te iubesc și după,
Și după-al tău sărut... între rai și iad?!)
Nu vreau să fim actorii de-acum
Pe scenele iubirii în care
Copiii au strălucire și parfum,
Noi viața între triumf și iertare?!
Nu vreau să avem regizori, scenografi,
Străini de visele noastre de altădată,
Nu vrem iluzii, imagini oarbe, fotografi
În care se strivesc și lacrimă și șoaptă?!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiul vieții - I
Eretică mare, dumnezeiască îndurare
Spuma-i povară, viața-i amară
Întunericul cotropește fără încetare
Nu mai ieșim cu visele în afară!
Muzica se topește-n singurătăți vii
Tăcerea arde în miez de dor de poezii
Gânduri sculptate de îngeri orbi în rugă
O, Viață, nu-mi fugi! Nimeni nu te-alungă!
Aripi se desprind din zbor fluid
Spre țărmuri nimeni nu mai ancorează
Adâncuri incerte tainic ne închid
O, Viață, mai oferă-mi rogu-te o rază!
După atâtea și atâtea iluzii aluneci în tine
Și te cauți mereu firesc în ceilalți
Obsedat de trufii de fals de noi destine
Și uiți de viață!... Dar voi de viață să nu uitați!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul nostru...
Eu te-am ținut cu lacrima în pumni
Și te-am sărutat mereu până
În captivitatea acestei lumi
Sărutul nostru a fost pradă/ și pândă!
Eu te-am ținut în brațe noapte de noapte
Și te-am îmblânzit fior după fior;
Am avut nevoie de atâta singurătate
Încât și stelele au murit de propriul dor!
Eu te-am iubit dincolo de semeni
Și te-am mărturisit în fiecare crez;
Am gândit că tu o să-mi semeni
Cu nesfârșirea viselor în care-nviezi!
Eu te-am iubit în toate și în tot
Printre capcane de iluzii și abisuri certe;
Eu te-am iubit atunci când mai pot
Să te sărut pe-ascuns; și, Domnul să ne ierte!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miracolul iubirii
... Și te iubesc, și te iubesc mereu,
Și parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând și bun!
... Și te iubesc din zori până-n *serare,
Și te iubesc nopțile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!
... Și te iubesc în vremi de pace, de război,
Și te iubesc prin vântul aspru și prin ploi
Când seceta din noi nu știe a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!
... Și te iubesc ca un călugăr orb,
Și te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoții, ardoare!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm, II (de suavitate)
Doamne, peste nori și stele
Peste vise oarbe și/ sau rebele
Am îngenunchiat în gândurile care
Au miez de lumină, doruri și răbdare!
Doamne, întru metafore captive
Verbele ard între vii substantive
Schițând rod, iubire și trufie
Speranța înnobilând ruga ce-nvie!
Doamne, nu mai am răni destule să
Împart părți din mine și pedeapsă...
Mă ocolesc vrajmașii ce se-ntorc
Știind că nu mai am eu azi noroc!
Doamne, în genunchi spre Crucea Ta sufletul suie
Și te rog pune-mi trupul tot, tot sub cuie...
Să fiu și nord și sud și cer și pământ
Sub blazonul vieții: Sunt-cel-ce-sunt!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Constantin Anton, adresa este:
