Lista completă
O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici.
Pe fața lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare
Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină.
Se pierd prin noaptea soră cu veșnica tăcere...
Tu râzi și cânți, cetate cu lacomă plăcere
Și voluptatea vieții cu frenezie-o sorbi.
Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu pașii grei
- De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?
citat din Charles Baudelaire
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
citat din Charles Baudelaire
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă! | În engleză
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă! | În engleză
Un peisaj incantator
E-ncantatoarea ta faptura;
Iti joaca zambetul pe gura
Ca boarea unui vant usor.
Drumetul trist ce-ti iese-n cale
Isi simte sufletul vrajit
In clipa cand i-a rasarit
Splendoarea sanatatii tale.
In armonia de culori
Ce trupul tau il invesmanta,
Poetii-nchipuirii canta
Un gratios balet de flori.
Vesmantul tau multicolor
Cu inima ti-l potrivesti;
Nebuna, tu ma-nnebunesti,
Si te urasc, cum te ador!
M-au umilit ca pe-un martir,
Gradina, primavara, Firea,
Si pentru-a-mi razbuna jignirea,
Am pedepsit un trandafir!
Ascuns in umbrele tacerii,
As vrea sa ma strecor la fel,
In preajma ta, ca un misel,
La ceasul tainic al placerii,
Sa-ti pedepsesc frumosul trup,
Sa-ti sanger carnea-nspaimantata,
Nevinovatul san de fata,
Si-o rana-n coapsa ta rup,
Apoi, cu dulce voluptate
Infrigurat as cauta,
In asta noua gura-a ta,
Sa torn veninul meu - de frate.
poezie de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB.
1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de CristiB.
1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Când cerul scund și negru ca un capac se lasă
Pe sufletul dat pradă urâtului și când
Ne toarnă-o zi mai tristă ca noaptea și cețoasă
Întinsul cerc al zării întregi îmbrățisând;
Când lumea se preschimbă-ntr-o umedă-nchisoare
În care-n vas Speranța, biet liliac, se zbate
Lovindu-se de ziduri cu-aripi șovăitoare
Și dând mereu cu capu-n tavanele surpate;
Când ploaia își întinde șiroaiele ei dese
Ca gratiile unei imense pușcarii
Și-o hoardă ticăloasă de mari păianjeni țese
În creierele noastre rețele fumurii;
Deodată, mânioase, prind clopote să sară
Și către cer s-aruncă și urlă-ngrozitoare
Ca niște duhuri fără stăpân și fără țară
Care scâncesc într-una cu încăpățânare.
- Și lungi și nesfârșite convoaie mortuare
Încet și fără muzici prin suflet trec mereu;
Speranța-nvinsă plânge; și rea, dominatoare,
Înfige Spaima negrul ei steag în craniul meu.
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Al. Philippide
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
În tine unu-și pune focul,
Natură! altul chinu-și pune
Ce-i pentru unu-ngopăciune
Pentru-altu-i viața și norocul.
O, Hermes tainic ce-n restriști
M-ajuți, dar teamă-n mine semeni,
Lui Midas tu mă faci asemeni,
Celui mai trist dintre-alchimiști.
Cu ajutorul ce mi-l dai
Fac fier din aur, iad din rai;
În giulgiul norilor din zare
Descopăr un cadavru drag
Și pe cereștile ponoare
Clădesc un mare sarcofag.
Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!
Tu, grija mea și unic tezaur de plăceri!
Mai știi tu dezmierdarea iubirii fericite,
Căminul blând și vraja văraticelor seri,
Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!
În serile când lampa ne lumina plăpând
Sau pe balcon în roze amurguri visătoare,
Ce dulce-ți era sânul și sufletul ce blând!
Ne-am spus adesea lucruri în veci nepieritoare
În serile când lampa ne lumina plăpând!
Cât de frumos e-apusul în serile senine!
Ce adâncime-n spațiu și-n suflet ce delir!
Crăiasă-ntre iubite, când m-aplecam spre tine,
A sângelui mireasmă visam să ți-o respir.
Cât de frumos e-apusul în serile senine!
Pe nesimțite noaptea prindea să crească lin
Și ochii mei privirea cercau să ți-o ghicească
Și îți sorbeam suflarea, o, farmec!, o, venin!
Și-ți adormeam piciorul în mâna mea frățească.
Pe nesimțite noaptea prindea să crească lin.
Știu să-mi aduc aminte de clipele senine
Și-mi văd din nou trecutul în poala ta pitit;
Căci unde vraja-ți dulce o pot găsi mai bine
Decât în blându-ți suflet și-n trupul tău iubit?
Știu să-mi aduc aminte de clipele senine!
Aceste jurăminte, miresme, sărutări,
Din hăuri nepătrunse se vor mai naște oare
Cum, după ce se scaldă în nesfârșite mări,
Pe cer se urcă iarăși întineritul soare?
- O, vis! o, jurăminte! miresme! sărutări!
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Al. Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Copila mea și soață,
Gândește cu dulceață,
În țările de jos trăi-vom împreună!
Iubește lenevind,
Iubește-mă murind,
În locul ce îți seamănă!
Și soarele-nmuiat,
Pe cerul răsturnat,
Pentru-al meu spirit are vraja,
Cum ochii-nșelători,
Atât de rugători,
Sclipind în lacrimi ceața!
Acolo nu-i decât plăcere și splendoare,
Odihnă voluptuoasă și calmă desfătare.
Iar mobile sculptate,
De veacuri patinate,
Vor decora odaia noastră;
Cele mai rare flori
Cu iz înșelător,
De-ambrozie, vor sta în glastră.
Tavanele prelungi,
Oglinzile adânci,
Fastul oriental
Totul aici șoptește
Și sufletul vrăjește
În graiul său natal.
Acolo nu-i decât plăcere și splendoare,
Odihnă voluptuoasă și calmă desfătare.
Pe străzile de apă
Gondolele se-mbată,
Cu chef de hoinăreală;
Pentru a-ți împlini
O poftă de o zi
Străbat pământu-n seară.
Iar soarele pe ducă
Pământul înveșmântă,
Și apele, întregul burg,
În chihlimbar și aur,
Lumea adoarme în
Lumina ce-o răsfrâng.
Acolo nu-i decât plăcere și splendoare,
Odihnă voluptuoasă și calmă desfătare.
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Ca îngerii cu ochiul rău
Mă voi întoare-n patul tău
Și mă voi strecura spre tine
Ca umbra nopților haine;
Și-atunci, iubita mea cea brună
Ți-oi da săruturi reci de lună
Și dezmierdări de șerpi ce-n fund
De gropi se târâie rotund.
Când zorii reci vor răsări
Tu locul meu îl vei zări
Gol, rece, până se-nnoptează.
Cum alții prin iubire-ar vrea
Să stăpânească viața ta,
Eu vreau s-o stăpânesc prin groază!
poezie de Charles Baudelaire din Florile răului, traducere de Al. Philippide (1857)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Charles Baudelaire, adresa este:
