Carol Ann Duffy

De Sfântul Valentin

Nu un trandafir roşu sau o inimă catifelată –

Îţi dăruiesc o ceapă.
O lună învelită-n hârtie maronie.
Ea promite lumină,
ca o iubire care, cu delicateţe, se dezbracă.

Aici şi acum.
Te va orbi şi te va face să plângi cu lacrimi
ca o iubită.
Va deplasa reflecţia ta
într-o fotografie clătinată a durerii.

Încerc să fiu onestă.

Nu o carte poştală drăguţă sau o peţitoare.

Îţi dăruiesc o ceapă.
Sărutul ei înverşunat va rămâne pe buzele tale,
aidoma nouă,

[...] Citeşte tot

poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte, noapte vastă

Undeva de cealaltă parte a nopţii vaste
şi-a distanţei dintre noi, mă gândesc la tine.
Camera-şi întoarce-încet privirea de la lumina lunii pline.

Un sentiment plăcut. Sau ar trebui să uit totul şi să spun
că este unul trist? În unul din aceste momente cânt
un cântec imposibil despre dorinţă, pe care tu nu-l poţi auzi.

La, la-la. Vezi?

Închid ochii şi-mi imaginez dealurile-încărcate de-aduceri aminte
pe care trebuie să le trec pentru-a ajunge la tine.
Pentru că te iubesc.

Iar asta este chiar aşa sau aşa este în cuvinte.

poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navă

Până la urmă
nu era vorba decât
de bărcuţa unui băieţel
pe lacul din parcul oraşului
prin care ne plimbam noi odinioară.

Dar am îngenuncheat
şi i-am urmărit sosirea,
vela albă şi delicată
săltând şi coborând
pe bronzul valului
în lumina de chilimbar
a soarelui care scăpăta –

era nava mea
cu caricul ei de bucurii.

poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Text

Am grijă de iphone-ul meu
ca de-o pasăre rănită.

Tastăm, tastăm, tastăm
cuvintele noastre semnificative.

Recitesc primul tău mesaj,
Pe-al doilea, pe-al treilea,

caut în text perechea xx,
simţindu-mă ridicolă.

Codurile pe care le trimitem
ajung cu o coardă ruptă.

Încerc să-mi imaginez mâinile tale,
imaginea este confuză.

Nimic apăsat de degetele mele
nu va fi auzit vreodată.

poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câţi marinari e nevoie pentru un echipaj ?

Unul cu inima frântă
ca să umple ghiordelele cu lacrimi.

Doi cu patru ochi albaştri
în care să se-oglindească marea.

Unul cu limba sărată
să se ia-n gură cu piraţii.

Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.

Unul c-un picior de lemn
ca să danseze pe scara de-îmbarcare.

Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.

Straiul! Terţarola! Şcota! Fă sartul ăla-ncoace!

[...] Citeşte tot

poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!