Camelia Opriţa

Scrisoare de la tata

Când ziua de mâine va veni fără mine,
aş vrea să nu plângi.
Ştiu cât mă iubeşti,
că te gândeşti la mine,
mie îmi va fi dor de lume.

Când umbra mea nu va mai fi pe pământ,
vă rog să întelegeţi,
că nu m-am risipit în vânt.

Îngerul a venit, m-a luat de mână,
apoi mi-a spus că sunt sfârşit
şi trebuie să-l urmez,
să las aici tot ce iubesc.

Când am făcut pasul eram o lumină rece,
lacrima-mi căzuse peste lume.
Am zis în sine că totul trece,
La fel se uită ochiul nevăzut, un nume.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa (9 mai 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul are dreptul să iubească şi nu trebuie a-i fi confiscat acest drept. Exigenţa morală a omului trebuie îndreptată către viaţă, şi nu împotriva ei.

citat din Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de Dobrin E Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria ţi se pare lungă numai dacă o reinventezi în fiecare zi.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii avem nevoie de o ţară pentru că ţara îţi dă identitate; în oamenii locului, în cântecul grădinilor există ceva al tău. Când eşti departe, acel 'ceva' e acolo - te aşteaptă.

Camelia Opriţa în În castelul regelui (2007)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare, un câine

Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele şi floarea erau umbre -n vânt.

Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face şi aşchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.

Câinele zace cu ochii pironiţi în poartă,
să-şi vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.

Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scânceşte într-un plâns subţire,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul Iubirii

Alegerea între bine şi rău este de obicei destul de uşoară,
Dar să renunţi la dragoste... nu ştim cum se face.
Iubirea adevarată este un dar de la Dumnezeu, într-adevăr este Dumnezeu.
Dragostea perfectă vine de la El şi numai prin rugăciune este obţinută.

poezie de Camelia Opriţa (2007)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie la pătrat

Creşte dimineaţa albită de floare,
Inima-i de nouri şi văpaie.
În fiecare floare e un cuib de soare.
Aromele de iasomie călătoresc în ploaie,
şi primăverile se măsoară în copilărie la pătrat.

poezie de Camelia Opriţa (22 iulie 2007)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi să găzduieşti doi ochi căprui impune necesitatea de a muri pentru a iubi pentru că de abia atunci apare pretutindeni frumosul.

Camelia Opriţa în La porţile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul îşi notează mai întâi propriile sentimente, apoi examinează profunzimile altor suflete ca pe o condiţie pe care i-o oferă arta de a scrie - provocare şi pasiune.

aforism de Camelia Opriţa din Zidul gândurilor (2020), traducere de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.

La început, omul a fost pământ şi Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui, şi s-a făcut adevăr,

înţelepciune,

libertate,

iubire,

toate acestea pe un colţ de rai numit Pământ.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!