Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Cătălin Varga

Lista completă

Cine este misticul?

În cinstea Ieroschimonahului Nil Dorobanțu

Abia atunci devii tu mistic
când dinspre lumesc, îți întorci ochii
către Hristos Schimbat la Față pe Tabor;
Abia atunci o vezi pe Fecioara Maria
în Lumină lină necreată,
când în trupul tău ascetic
fiorul sexualității s-a stins demult.
Teofaniile sunt daruri pentru toți,
precum Hristos Euharistic
Se împarte tuturor flămânzilor –
căci nu există mistică individuală
sau sfințenie personală.
Coboară-Mi Lumină lină din minte în inimă!

poezie de Cătălin Varga (1 iunie 2020)
Adăugat de catalin_vargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Renasteri baptismale" de Cătălin Varga este disponibilă pentru comandă online la 27.00 lei.

Sonetul Transilvaniei înviate

Întins-am mâna printre galaxii
Voind să leg prezentul de trecut,
M-au petrecut atâtea dragi stafii
Cu chipul de strămoș de la-nceput.

Pământ durut, te port la mine-n palme
Ca un piron ce-n carne s-a ascuns
Cu tot cu fii și cu neveste calme
Imaginea Caananului străpuns.

Se urcă Transilvania pe cruce
Când cosmosul e-n stare de jertfire
Stropind pe-altare sânge de iubire

E Învierea parcă-o rană dulce
Când din gorunul Crucii-n nemurire
Ne amiroase-a nuntă și a Mire!

sonet de Cătălin Varga (19 aprilie 2020, Praznicul Învierii)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin VargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul Transilvaniei durute

Dedicație lui Ioan Alexandru

Sunt prea târzii aceste lacrimi grele
Ce cad din ochii neamului de plumb,
Până mai ieri credeam că sunt a' mele
Ascunse pe sub geană bumb cu bumb.

Se urcă Transilvania pe cruce
Din dragoste de jertfe părintești
De-a dreapta ei, un neam întreg străluce
Cu brațele-n piroane bărbătești.

Tâlharul cel de-a stânga încă geme
Urlând spre neamul nostru imprecații
În focul urii răgușind ficații,

Zbierați păgâni – românul nu se teme!
El crucea sprijină de constelații
Și-n învierea lui renasc soldații.

sonet de Cătălin Varga (18 aprilie 2020, Sâmbăta Mare)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin VargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Imn iubirii mele cea dintâi aleasă

Furat am fost de-a cerului mistere
Când taine noi din carne dezgropam,
Curând s-au stins în legănări aptere
Și n-am sfârșit nici azi ce căutam.

Te-am limitat în seri teologale
Șoptindu-Ți tot mai sincer: "Nu pleca"!
Cu ochi dogmatici ți-am ieșit în cale
Crezând că-așa Te voi îndupleca.

Prezenței Tale nu cred ca vreodată
Să-i înțeleg misterul voi putea
Mă-nvăluie când pare-ndepărtată
Dar pleaca iar – când mă avant spre ea.

Te-am întâlnit în versuri prima oară
Un dor aprins din piept de Dumnezeu,
De-atunci mi-ai curs în vine de fecioară
Și M-ai durut când Te-am durut și eu.

[...] Citește tot

poezie de Cătălin Varga (noiembrie 2013)
Adăugat de Cătălin VargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Divorț sentimental

Divorț sentimental

Adulții din noi de azi și-au semnat actele de divorț,
Nu se mai potrivesc.
Cel puțin, așa ne-au spus doctorii corectitudinii politice.
Tot ei ne-au învățat să ne așezăm cu spatele, unul despărțit de celălalt;
Și stând așa spate în spate, nu am observat
cum copiii din noi, își întindeau disperați mâinile,
unul către celălalt...
Dar cine să le culeagă lacrimile? Noi nu am învățat niciodată să ascultăm cu inima!
Noi eram prea preocupați cu semnarea actelor de divorț,
doar îngerii ascultau cum din locul aripilor,
picura sânge pe podea.
De aceea pășeau desculți în urma noastră, ca nu cumva să strivească și ultima picătură de viață din noi...
Copiii încă plâng, dar noi nu avem inimi ca să-i ascultăm!

epitaf de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_vargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Icoana din perete. În vremuri tulburi de pandemie

Fecioară-Mamă din icoană
Coboară blând de pe perete
Și cu lacrimile Tale stropește în formă de Cruce ușorii casei mele,
Ca atunci când Îngerul morții va trece și pe la noi în cetate,
Să ne ocolească, să ne lase în viață
Ca să-ți poată mai apoi mulțumi, neștiutori și nevinovați, copilașii noștri.
După aceea, te rog,
Nu te mai sui în icoană, e rece acolo pe perete
Și parcă nu te simt acolo destul de aproape de inima mea.
Fă mai bine din trupul meu un perete,
Înfinge în el adânc un piron din Crucea Fiului Tău
Și așează acolo icoana
Unde să locuiești cu bucurie ținându-L în brațe pe micuțul Iisus.
Iar când vreun alt Nimicitor
Va mai urla nebun pe sub fereastra mea,
Nu cred că se va supăra Iisus
Dacă-i vei cere să mă lase și pe mine puțin
Să stau la tine în brațe,
Fiindcă numai mâinile de Mamă
Știu cum să mângâie ușor sufletul celui rămas copil,

[...] Citește tot

rugăciune de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_vargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întoarceri la origini

Întoarceri la origini


Strânge-mă puternic în brațele tale
Până când carnea se topește în carnea ta,
Până când osul se sfărâmă-n osul tău,
Până când sângele îmi clocotește-n sângele tău.
Precum apa se întoarce-n valuri
Întoarce-mi sângele, tu, soția mea
în pântecele tău
îngenunchind acolo ca-ntr-o catedrală.
Întoarce-mi privirea în ochii tăi
să nu mai hoinărească printre îngeri,
Întoarce-mi pașii către templul trupului tău
să nu mai rătăcească printre idoli,
Întoarce-mă în sărutările tale
și închide-mă acolo pentru încă o noapte
Vreau să fiu prizonierul
cuvintelor întoarse-n sânge
și a bărbaților întorși în femeile lor.

[...] Citește tot

poezie de Cătălin Varga
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pielea mea

Dedicație tuturor prietenilor mei


Iar mi-au stins acești perdanți lumina
din inimile celor adunați la masa mea,
nu am cu ce să vă ospătez prieteni.
Văd că totuși, nici voi
nu v-ați îmbrăcat pe măsura unui ospăț,
Unde vă este haina cea de nuntă?
Așa vă cinstiți voi gazda?...
Luați și îmbrăcați-vă cu pielea mea
ca să-mi simțiți murirea
cum jinduiește hrana nemuririi
din coasta noului Adam.
Vă este bine în pielea mea?
Vă e cald?
Vă este cariera asigurată?
Dacă tot vă place să mă depersonalizați,
luați o dată cu ea și toate angoasele mele
și toate nopțile de insomnie

[...] Citește tot

pamflet de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_vargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cătălin Varga, Nu ne mai vrea pământul

Rugăciune


Nu ne mai suferă pământul,
am devenit atât de răi
Încât curând presimt că ne va vomita pământul
precum pățit-au canaaniții în vechime.
Nu știu exact cine ne va înlocui – probabil îngerii,
dar știu că ne vor pune embargo toate planetele din preajmă.
Vom deveni refugiații universului ce nu-i dorește nimeni!
Nu cred că va mai fi dispus nici Dumnezeu să joace la vreo loterie cosmică,
încât să ne găsească un alt loc,
o altă casă;
Cu siguranță o vom spurca și pe aceea!
Așadar, pământule străbun, ce mai aștepți?
Dar stai te rog, dacă ne vei vomita pe noi, pentru că merităm aceasta,
Pentru că prea mult timp ne-am bătut joc de tine;
Totuși, lasă-i măcar pe copiii noștri să te locuiască-n continuare
Ei săracii, nu au nici o vină!
Lasă-le te rog și pe mamele noastre,

[...] Citește tot

rugăciune de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_vargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Biblioteca

Aseară când am ieșit din birou,
credeam c-am asurzit.
Toate cărțile mele din bibliotecă strigau aproape dându-și duhul,
vroiau să fie citite toate deodată.
Degeaba le tot spuneam că nu pot citi decât una în fiecare seară,
degeaba le tot promiteam că va veni și rândul lor,
nu mă luau în seam㠖 urlau ca fiarele-n capcană.
Azi încă îmi mai șuieră urechile.
La amiază, l-am rugat pe un vecin, să intre el în bibliotecă
și să-mi aducă cartea aia mare, albastră, cu o cruce albă pe copertă,
aceea de pe primul raft de la perete,
ca deseară să nu-mi mai sângereze urechile.
- "Cum e? Nu ai auzit nimic? Nu te-a strigat nimeni?"
- " Cine să mă strige măi omule? Tu ești nebun? Nu e nimeni acolo!..."
I-am mulțumim zâmbind, gândindu-mă că poate nu are omul ureche poetică.
Apoi, intempestiv m-a săgetat un gând:
Pentru cei ce încă nu aud cu inima, nu mai există nici o nădejde,
pentru cel ce vede doar cărți, totul s-a sfârșit.
Oare câți ca el, cei ce-au ucis cuvintele prin lipsa acută de lectură
își târăsc sufletul după ei, ca pe-o nefericită umbră?...

[...] Citește tot

poezie satirică de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_vargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Cătălin Varga, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!