Cătălin Varga

Sonetul Transilvaniei durute

Dedicaţie lui Ioan Alexandru

Sunt prea târzii aceste lacrimi grele
Ce cad din ochii neamului de plumb,
Până mai ieri credeam că sunt a' mele
Ascunse pe sub geană bumb cu bumb.

Se urcă Transilvania pe cruce
Din dragoste de jertfe părinteşti
De-a dreapta ei, un neam întreg străluce
Cu braţele-n piroane bărbăteşti.

Tâlharul cel de-a stânga încă geme
Urlând spre neamul nostru imprecaţii
În focul urii răguşind ficaţii,

Zbieraţi păgâni – românul nu se teme!
El crucea sprijină de constelaţii
Şi-n învierea lui renasc soldaţii.

sonet de Cătălin Varga (18 aprilie 2020, Sâmbăta Mare)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin Varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divorţ sentimental

Divorţ sentimental

Adulţii din noi de azi şi-au semnat actele de divorţ,
Nu se mai potrivesc.
Cel puţin, aşa ne-au spus doctorii corectitudinii politice.
Tot ei ne-au învăţat să ne aşezăm cu spatele, unul despărţit de celălalt;
Şi stând aşa spate în spate, nu am observat
cum copiii din noi, îşi întindeau disperaţi mâinile,
unul către celălalt...
Dar cine să le culeagă lacrimile? Noi nu am învăţat niciodată să ascultăm cu inima!
Noi eram prea preocupaţi cu semnarea actelor de divorţ,
doar îngerii ascultau cum din locul aripilor,
picura sânge pe podea.
De aceea păşeau desculţi în urma noastră, ca nu cumva să strivească şi ultima picătură de viaţă din noi...
Copiii încă plâng, dar noi nu avem inimi ca să-i ascultăm!

epitaf de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui muritor

E timpul zborului uşor:
Desprind nisipul din clepsidră,
Cu inima arzând timidă
Privesc spre voi nepăsător.

Lovesc în ziduri cu fior
Şi zgudui orice cărămidă,
E timpul zborului uşor:
Cer porţilor să se deschidă.

Las trupul spadă tuturor
Când lupii cer să vă ucidă,
Ca faraonu-n piramidă
De-acum mă simt nemuritor –
E timpul zborului uşor.

6 ianuarie 2021

rondel de Cătălin Varga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este misticul?

În cinstea Ieroschimonahului Nil Dorobanţu

Abia atunci devii tu mistic
când dinspre lumesc, îţi întorci ochii
către Hristos Schimbat la Faţă pe Tabor;
Abia atunci o vezi pe Fecioara Maria
în Lumină lină necreată,
când în trupul tău ascetic
fiorul sexualităţii s-a stins demult.
Teofaniile sunt daruri pentru toţi,
precum Hristos Euharistic
Se împarte tuturor flămânzilor –
căci nu există mistică individuală
sau sfinţenie personală.
Coboară-Mi Lumină lină din minte în inimă!

poezie de Cătălin Varga (1 iunie 2020)
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul Transilvaniei înviate

Întins-am mâna printre galaxii
Voind să leg prezentul de trecut,
M-au petrecut atâtea dragi stafii
Cu chipul de strămoş de la-nceput.

Pământ durut, te port la mine-n palme
Ca un piron ce-n carne s-a ascuns
Cu tot cu fii şi cu neveste calme
Imaginea Caananului străpuns.

Se urcă Transilvania pe cruce
Când cosmosul e-n stare de jertfire
Stropind pe-altare sânge de iubire

E Învierea parcă-o rană dulce
Când din gorunul Crucii-n nemurire
Ne amiroase-a nuntă şi a Mire!

sonet de Cătălin Varga (19 aprilie 2020, Praznicul Învierii)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin Varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn iubirii mele cea dintâi aleasă

Furat am fost de-a cerului mistere
Când taine noi din carne dezgropam,
Curând s-au stins în legănări aptere
Şi n-am sfârşit nici azi ce căutam.

Te-am limitat în seri teologale
Şoptindu-Ţi tot mai sincer: "Nu pleca"!
Cu ochi dogmatici ţi-am ieşit în cale
Crezând că-aşa Te voi îndupleca.

Prezenţei Tale nu cred ca vreodată
Să-i înţeleg misterul voi putea
Mă-nvăluie când pare-ndepărtată
Dar pleaca iar – când mă avant spre ea.

Te-am întâlnit în versuri prima oară
Un dor aprins din piept de Dumnezeu,
De-atunci mi-ai curs în vine de fecioară
Şi M-ai durut când Te-am durut şi eu.

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Varga (noiembrie 2013)
Adăugat de Cătălin Varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana din perete. În vremuri tulburi de pandemie

Fecioară-Mamă din icoană
Coboară blând de pe perete
Şi cu lacrimile Tale stropeşte în formă de Cruce uşorii casei mele,
Ca atunci când Îngerul morţii va trece şi pe la noi în cetate,
Să ne ocolească, să ne lase în viaţă
Ca să-ţi poată mai apoi mulţumi, neştiutori şi nevinovaţi, copilaşii noştri.
După aceea, te rog,
Nu te mai sui în icoană, e rece acolo pe perete
Şi parcă nu te simt acolo destul de aproape de inima mea.
Fă mai bine din trupul meu un perete,
Înfinge în el adânc un piron din Crucea Fiului Tău
Şi aşează acolo icoana
Unde să locuieşti cu bucurie ţinându-L în braţe pe micuţul Iisus.
Iar când vreun alt Nimicitor
Va mai urla nebun pe sub fereastra mea,
Nu cred că se va supăra Iisus
Dacă-i vei cere să mă lase şi pe mine puţin
Să stau la tine în braţe,
Fiindcă numai mâinile de Mamă
Ştiu cum să mângâie uşor sufletul celui rămas copil,

[...] Citeşte tot

rugăciune de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarceri la origini

Întoarceri la origini

Strânge-mă puternic în braţele tale
Până când carnea se topeşte în carnea ta,
Până când osul se sfărâmă-n osul tău,
Până când sângele îmi clocoteşte-n sângele tău.
Precum apa se întoarce-n valuri
Întoarce-mi sângele, tu, soţia mea
în pântecele tău
îngenunchind acolo ca-ntr-o catedrală.
Întoarce-mi privirea în ochii tăi
să nu mai hoinărească printre îngeri,
Întoarce-mi paşii către templul trupului tău
să nu mai rătăcească printre idoli,
Întoarce-mă în sărutările tale
şi închide-mă acolo pentru încă o noapte
Vreau să fiu prizonierul
cuvintelor întoarse-n sânge
şi a bărbaţilor întorşi în femeile lor.

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Varga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pielea mea

Dedicaţie tuturor prietenilor mei

Iar mi-au stins aceşti perdanţi lumina
din inimile celor adunaţi la masa mea,
nu am cu ce să vă ospătez prieteni.
Văd că totuşi, nici voi
nu v-aţi îmbrăcat pe măsura unui ospăţ,
Unde vă este haina cea de nuntă?
Aşa vă cinstiţi voi gazda?...
Luaţi şi îmbrăcaţi-vă cu pielea mea
ca să-mi simţiţi murirea
cum jinduieşte hrana nemuririi
din coasta noului Adam.
Vă este bine în pielea mea?
Vă e cald?
Vă este cariera asigurată?
Dacă tot vă place să mă depersonalizaţi,
luaţi o dată cu ea şi toate angoasele mele
şi toate nopţile de insomnie

[...] Citeşte tot

pamflet de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătălin Varga, Nu ne mai vrea pământul

Rugăciune

Nu ne mai suferă pământul,
am devenit atât de răi
Încât curând presimt că ne va vomita pământul
precum păţit-au canaaniţii în vechime.
Nu ştiu exact cine ne va înlocui – probabil îngerii,
dar ştiu că ne vor pune embargo toate planetele din preajmă.
Vom deveni refugiaţii universului ce nu-i doreşte nimeni!
Nu cred că va mai fi dispus nici Dumnezeu să joace la vreo loterie cosmică,
încât să ne găsească un alt loc,
o altă casă;
Cu siguranţă o vom spurca şi pe aceea!
Aşadar, pământule străbun, ce mai aştepţi?
Dar stai te rog, dacă ne vei vomita pe noi, pentru că merităm aceasta,
Pentru că prea mult timp ne-am bătut joc de tine;
Totuşi, lasă-i măcar pe copiii noştri să te locuiască-n continuare
Ei săracii, nu au nici o vină!
Lasă-le te rog şi pe mamele noastre,

[...] Citeşte tot

rugăciune de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!