Barzin Vlada

Înrourata limbă a flăcarii

În această noapte
nimeni nu-i singur!

O scânteie întâmplătoare -,
aidoma
prin felul de a fi
flăcării -

Articulaţii-ale fulgerului
ce se salvează
in torentul
amnezical ploii.

Nimeni nu răspunde chemărilor tale!

Ne despărţim pentru o vreme
de albul cerc al fulgerului
care nu se va preface nicicând
în spirală de foc
pentru anotimpul care-şi visează

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Barzin Vlada din Atlantida (1987)
Adăugat de B. Vladislava
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri sensibile

Eşti atât de frumoasă
încât nici o floare-a pământului
nu-ţi poate sta alături
în visele mele.

Tu să priveşti doar încă o data
în certa mea solitudine
să vezi cum fără tăgadă
cerul de pământ
se desprinde
în noţiuni cardinale -

Ultimele tale cuvinte
nu mă vor ajunge însă nicicând -
numai tremurul frunzelor
va rămâne veşnic,
un martor ne-nduplecat
pentru acele amintiri vulnerabile.

Şi numai când înfloresc negurile

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Barzin Vlada din Atlantida (1987)
Adăugat de B. Vladislava
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneze

Ceas după ceas,
prin strămoşi depărtaţi -

astfel ne-am tot căutat,
din străvechime,
fiica mea si cu mine.

Zi după zi
- fără răgaz -
am crescut împreună
aducând laudă-ntâmplarii.

Pe drumul ce ne străbate
dintru-nceput
niciunul din noi nu întrevede
sub zare-un popas.

Căci numai pământul,
într-al vremii şuvoi,
rămâne-va, veşnic,

[...] Citeşte tot

poezie de Barzin Vlada (1987)
Adăugat de B. Vladislava
Comentează! | Votează! | Copiază!