Bai Juyi, 772-846

Pălăria dăruită de Li Chien poetului

Odinioară i-ai făcut unui domn cu părul alb
Cadou o pălărie de fetru negru.
Mai port încă acea pălărie;
Dar tu eşti acum pe tărâmul Primăverilor Subterane.

Acel dar e foarte vechi, dar mai poate fi purtat;
Omul a dispărut şi nimeni nu-l va mai putea vedea vreodată.
În seara asta deasupra dealului luna-i strălucitoare şi frumoasă,
Iar deasupra mormântului tău copacii tremură-n vântul toamnei.

poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După prânz

După prânz – un pui de somn:
La trezire – două ceşti de ceai.
Ridicând capul,
Văd iarăşi razele soarelui
Căzând pieziş dinspre sud.

Cei fericiţi regretă scurtimea zilei,
Cei trişti abia aşteaptă să scape
De povara unei zile care nu se mai termină.

Dar cei ale căror inimi nu cunosc veselia şi nici tristeţea
Îşi văd liniştiţi de viaţă,
Indiferent de "lungimea" sau de "scurtimea" acesteia.

poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papagalul roşu

Primit cadou din Annam:
Un papagal roşu.
Colorat ca un piersic înflorit,
Vorbind ca un om.

A păţit ceea ce se păţesc întotdeauna
Cei învăţaţi şi plini de elocvenţă.
Au făcut o colivie cu bare de fier
Şi l-au închis înăuntrul ei.

poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea pe fluviul Xi

Urc scările
Neluminate de lună;
E un un comfort rece-n vinul
Pe care-l beau singur-singurel.

Nori negri,
Ploaie,
Păsări în volbura zborului,
Ape leşietice curgând
În amurg.

Se stârneşte o furtună,
Bărcile trag de parâmele voltate la mal
Sau, cu velele larg întinse,
Plutesc împinse de aripile vântului.

Sclipirea unui punct de foc
Mişcându-se-n întuneric,
Felinarul îndepărtat
Al unei bărci în trecere.

poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!