Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Anna-Nora Rotaru

Lista completă

Vești târzii

Îmi lovește vântu-n geamuri,
Cu un zgomot sec și dur,
Învârtindu-se prin ramuri,
Prin copacii din-mprejur.
Vrea să-mi spună despre tine,
Cum că de departe-mi vii,
Să te-aștept cum se cuvine,
Ca-mi aduci doar bucurii.
Numai că-i... târziu acum...
Așteptând ani în neștire,
Îmi ajungi când scriu postum,
În romanul scris "IUBIRE"!
Te-așteptasem viața toată,
La fereastră pe furiș,
Cu privirea-nrourată,
Să-ți văd pașii pe prundiș!
A trecut atâta vreme...
Nopți și zile de-așteptare...
Fără nimeni să mă cheme,
Dintr-a vieții resemnare!

[...] Citește tot

poezie de Anna-Nora Rotaru
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În odaia mea cea goală

Coboară înserarea, în odaia mea cea goală...
Umbrele-alungite, iar se târâie pe perete...
Întunericul, încet se lasă, ca o smoală,
Se prelinge printre jalnice de ani, portrete...
Pe masă, mai plânge-o crizantemă ofilită,
Veștedă în vază, agoniind încet să moară...
În colț, pe canapea, e o păpușă prăfuită...
Sunt eu... așa cum m-au lăsat ultima oară...
Am ochi verzui, pierduți parcă-n gândire,
Cu fața palidă, de porțelan, zâmbind absurd,
La un gând fugar, păstrat, poate o amintire
Sau la ecoul unui lied, din pianul mut și surd...
Ce tristă-i inserarea în odaia mea cea goală...
Vesel răsunau odată, voci, râsete năvalnice...
Și eu eram a cuiva, ce mă ținea în poală,
Dar azi, a nimănui, cu-atâtea alte jalnice
Jucării uitate, din alte vremuri, astăzi mute,
Pe piatra timpului, rămânând sculptate,
Atâtea clipe fericite, ce-acuma par pierdute,
Ascunse-n minți senile și înspăimântate...

[...] Citește tot

poezie de Anna-Nora Rotaru (17 septembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Negustorul de visuri

Pe malul timpului mă surpă-ncet gândul...
Visul mi se-oprește pe minutar, răstignit...
S-ajung la capăt de drum, să-mi vină rândul,
Îmi las calul să pască, de-un ciot priponit.
Rândul... c-un ban să-mi cumpăr speranță...
Treaptă cu treaptă urc, s-ajung pare greu...
Nu mai am nici putere, nici măcar cutezanță,
Un zid se înaltă-n cale-mi, oprindu-mă mereu.
Nimeni să-mi vină-n ajutor, de mâna să mă tragă...
Se-nghesuie, se-mping alții, cu vlăguite chipuri.
Negustorul cotrobăiește, să-mi dea din desagă,
Însă mi-i trupu-nțepenit, pe mal între timpuri.
Totul se-mprăstie-n jur, ca o fugace viziune...
Se schimbă decorul, ceața-n ochi mi se așterne...
Degeab-aștept, în ultim ceas poate-o minune,
Mai mult neputința m-oprește, dezolarea mă cerne.
Mă-nghite-așteptarea și strunele tăcerii
Îmi cânta sonata timpului-n zadar pierdut...
Uscate visuri pe brazdele-adânci ale uitării,
Scaieți devin, duși de vânt... câmpului tribut.

[...] Citește tot

poezie de Anna-Nora Rotaru
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Anna-Nora Rotaru, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook