Adaugă citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top autori | Index autori | Albume cu personalități | Albume cu vedete

Angela Furtună

Lista completă

Bastonul alb

starea de poezie te poate ajuta să treci strada

ca acel baston alb ce pipăie realitatea cu nările
înmuiate în asfaltul fierbinte

ești la marginea drumului și privești cum
țîșnesc în stînga și în dreapta maniacii
lecturii în diagonală,

deodată se aude o respirație gîfîită
și valea celor o mie de coline
se umple de vaci albastre,

o femeie cu pălărie de dantelă coboară
încet dintr-un pod de iarbă
netezindu-și rușinată coapsele roșii

te gîndești să traversezi pe aici
cît încă se mai aude foșnetul cu care
bastonul alb pipăie gleznele vîntului.

ură
Ura este efectul minelor anti-personal plantate in conștiința umană de pierderea capacității de a mai iubi.

definiție de Angela Furtună în Pelerin în Aqualong (14 septembrie 2008)Trimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Întotdeauna, la urmă, și mult prea târziu, aflăm că adevăratul dictator, cel din care își trage seva dictatorul vizibil, este dictatorul invizibil, cel care sălășluiește în noi, ca un plaur mental hiperbolic, secretându-și necontenit paranoiacopata cultură a sinelui. Dictatorul este un alter-ego colectiv și privat în egală măsură și care doarme liniștit în abulia noastră narcisică.

Am o inimă epică și am o minte lirică, de accea nu sunt pacientul potrivit pentru ideologi.

Poemul și locul său în lingvistică

textul este un animal lingvistic histrion.
în nici o junglă își face culcuș
în nici o tundră
în nici un canion.
însingurat, el locuiește într-un topos labil
departe de femeile autorelief
departe de bărbații cu fiziologie de cult
departe de copiii acvaforte

inconștientul textului este peste tot:
în camera de muzică și tortură
în sala de așteptare a supliciilor
în atriul universului psihofag.
abia născut din omul care moare
zeu
mai degrabă acum decît în fiecare clipă,
textul este un animal al scuzelor
al teofaniilor grotești
al irizărilor.
un cal de tăcere coboară pe versantul abrupt
și nu se mai întoarce.

poetul este singura ființă din lume
care trebuie smulsă din ghearele textului
cît încă e caldă
și se risipește
în Unul

Limita irecuperabila a desavarsirii

întotdeauna vei avea de ales
între spălarea creierului
și spălarea inimii

viața precum o falie roz
trasată de un pumnal pentru mistreți
în nebuloasa conștiinței tale

trenul se urnește greoi.
tunelurile te orbesc.
în cele din urmă,
cea care te aruncă din mers
și te sfîșie,
sălbatică,
este tot ea,
poezia -
limita irecuperabilă a desăvîrșirii

Un om prezent în toți oamenii nu e decât o idee.

cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de depresie

picta portrete de oameni luminoși. paradoxuri psihanalitice.
cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de despresie se încleștau de chipul pictat. modelele se arătau surprinse, ulterior. oglinda interioară fusese învinsă de pictor.
oamenii învățau că merită să fie iubiți.
că se pot răsfăța.
că pot refuza să se culpabilizeze pentru vina de a nu fi fost sinucigași cu glorie.
martiri.
popoarele estului nu au fost colonii de martiri.
nici rezervații de fanatici.
în fața dictaturii roșii, fiecare om a înghesuit la repezeală în rucsac o identitate, un dumnezeu și o brumă de curaj. adesea și alte ingrediente, paleative, emoții, cartușe, arbori genealogici, cenușă. urgia venea de peste tot, din adâncul unei conștiințe planetare irepresibile. intolerante. care nivela pământul și carnea supușilor. auzeam tăcerea asurzitoare cu care lașitatea se așternea ca o perdea peste lumea liberă. estul fusese sortit abandonului. moartea era o coloristă desăvârșită. cu o interiorizare perfectă. oarecum dementă. ca și îngerii, morții din infernul concentraționar aveau obrajii rumeni. emotivi, intimidați de hiperdimensiunea eroilor fabricați de cultul personalității, le fusese rușine să trăiască, să inventeze lumi sau să moară

Desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireș japonez înflorit

cele mai mari victorii sunt chiar acele jocuri în care ai fost înfrânt
iremediabil distrus de propriile argumente
tocmai atunci când erai poleit cu certitudini

adevărata lumină îl îmbracă pe cel învins
desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireș japonez înflorit
cum seva materialității
maternă

coborând în celălalt
un cer mai deschis către implozia finală
un scut de care te izbești
înainte de a străpunge universul
către revelație
prin durerea voluptuoasă a unui adevăr ce se stinge

poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (25 septembrie 2008)Trimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Adăugat de Angela Furtună
1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Subțierea sensului într-o minte spartă

subțierea sensului într-o minte spartă, un bloc de marmură murmură hamartia

aroganța când îl umple pe muritor
cu povești despre fum.
realitate ca refugiu
pentru fantasme.
clapele orgii
spasmul celui învins
lut în ghearele celui ce învinge
cu sângele ploaie deasupra capului

curgere tragică a vârfului către rădăcină
când eroica naștere descrește în împuținare
în loc de a țâșni.
subțierea sensului într-o minte spartă
un bloc de marmură murmură
hamartia

condensarea norului de filosofie
în picături de gramatică a firii

punem virgulă unui peisaj
alături de textul eliberat

nu noi simțim durerea
ci aceea se luptă cu noi spre a fi recunoscută:
dreptul durerii de a fi iubită,
de parcă trupului nu-i pasă de suflet
atunci când îl hăituiește cu expunerea la cunoaștere
Pelerinul din Aqualong face o plecăciune și murmură hamartia hamartia hamartia

poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (27 septembrie 2008)Trimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
 

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Angela Furtună, adresa este:

 
 
Creează cont | Ai uitat parola?

Căutare


Căutări recente | Top căutări | Info