Lista completă
De fapt, toate femeile așteaptă așa, viața întreagă... Toate femeile, din toate țările și din toate timpurile. Așteaptă un bărbat care trebuie să apară acolo, la capătul drumului, în această transparență a apusului. Un bărbat cu privirea hotărâtă și gravă, venind de mai departe decât moartea, spre o femeie care așteaptă necontenit. Iar cele care nu așteaptă, sunt simple consumatoare de scrumbie sărată!
Andrei Makine în Femeia care aștepta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezentul este deformat de privirea noastră, suntem înfierbântați de fugacitatea faptelor noastre. Nu vedem liniile de forță decât mai târziu și, mai ales, vedem ivindu-se atunci destine singulare. Istoricii nu au chemarea asta. Vorbesc despre Stalin, despre Churchill, despre Roosevelt, dar nu zăbovesc asupra unui soldat anonim, a unui om necunoscut. Evocă marile mișcări de trupe, situația fronturilor, dar destinul unui suflet singular le scapă printre degete. Doar scriitorii sunt bine înzestrați pentru a salva sufletele îngropate sub cenușa Istoriei. Doar noi le putem redescoperi, le putem scoate la iveală unicitatea.
Andrei Makine în Viața unui bărbat necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că cel care trebuie să vină, va veni. Altfel, dragostea nu este decât un pahar cu apă dat peste cap...
Andrei Makine în Femeia care aștepta
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
La mijlocul lacului, malurile au disparut cu totul sub perdelele ploii. Nicio linie, niciun punct de reper dincolo de marginea bărcii. Doar cenușiul aerului pigmentat de stropii de ploaie și valurile, liniștite acum, care dădeau impresia că vin de nicăieri. Până și înaintarea noastră părea fără țintă. Eram pur și simplu acolo, unul lângă altul, în țârâitul adormitor al ploii, la ceasul unui apus rece ca solzii de pește. Iar când întorceam capul, vedeam chipul unei femei care zâmbea vag - fericită, ai fi zis - un chip șiroind de lacrimile acelea neîntrerupte pe care cerul i le vărsa pe obraji. Înțelegeam acum că așa își trăia ea viața de după viață. O călătorie domoală, fără un țel vizibil, dar marcată de un sens simplu și profund.
Andrei Makine în Femeia care aștepta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Andrei Makine, adresa este: