Andrei Cornea

Epicur

Epicur este un apărător îndârjit al libertăţii umane.

definiţie de Andrei Cornea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi dintre noi nu suntem copleşiţi de imensa distanţă dintre nivelul moralităţii majorităţii oamenilor, rămasă parcă la stadiul grotelor, pe de-o parte, şi aptitudinile şi cunoştinţele lor tehnice, atât de avansate astăzi, pe de alta? Apetitul nostru de a ucide, de a tortura, a nimici, a-l umili şi chinui pe celălalt e la fel de nestăpânit azi ca şi acum trei mii de ani, dar cât de rafinaţi şi perfecţionaţi în mijloacele de omorâre am devenit între timp! Diferenţa dintre noi şi înaintaşii noştri stă în maşini, computere, bombe, rachete, telefoane mobile şi imobile, medicamente, zgârie-nori, supermarketuri şi atâtea altele; dar pentru ce nu suntem măcar puţin mai înălţaţi moral decât strămoşii noştri îndepărtaţi?

Andrei Cornea în Când Socrate nu are dreptate, VII. Lecţia lui "Socratagoras"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exigenţa fundamentală a lui Socrate în ceea ce priveşte eticul este ca omul nu doar să pară că este drept, sau bun sau posesorul unor virtuţi, ci să fie şi în fapt astfel, şi anume în orice condiţii, indiferent dacă există în preajmă alţi oameni care să-I poată sau nu judeca, vedea, auzi, pedepsi ori răsplăti. Interiorul omului, prin urmare, trebuie să fie coerent şi conform cu exteriorul său, fără fisuri sau clivaje între înăuntru şi în afară, între gând, spusă şi faptă, astfel încât omul, din punct de vedere etic, să reprezinte un întreg, un tot unitar. Opusul integrismului etic - condamnat de Socrate - va fi desigur "dualismul etic", a cărui regulă pretinde în exclusivitate respectul exterior al unui cod moral, fără Însă să aspire la a cere gândului neexprimat sau sentimentului interior conformarea cu fapta.

Andrei Cornea în Când Socrate nu are dreptate, IX. Testul Gyges
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!