Lista completă, pagina 21
Incertitudinile ilustrează frecvent, condiția umilă atribuită firii omenești. Aproape orice inițiativă orientată către procesele schimbării perturbă senzația de confort emoțional actual. De fapt nu demarăm acțiuni din simplă comoditate. Cu decizile deja luate de alții, culpabilizarea devine scuza perfectă, apărându-ne de consecințele eșecului. Putem conviețui în liniște cu noi înșine dacă nu ne dezamăgim. Tu ce ai făcut azi pentru visul tau?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai conteneam să-l ascult. Tăcerea mi-era răsfrântă în ecouri și noaptea pășea grațios peste clipele târzii. Avea urme de tocuri în suflet și parfumul trupurilor avute într-o doară, îi rămăsese încă impregnat în gânduri, ca o amintire savurată în taină, ca o piesă de teatru jucată pe scena vieții, fără aplauze. Purta în priviri toate păcatele, și-n palme inima mea străină de suflete călătoare, goală de sine si plină de el, până la nebunie.
Andreea Palasescu (25 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuri mai trăisem cândva dar parcă ironia unei fărâme de hazard neînțeles îndrăznise abuziv să ne șteargă din gând această convingere. Dacă aș fi pornit în zbor spre o altă poveste, fără temeri și chibzuință firească poate vântul schimbării avea să-și întețească fiorul, frângându-mi aripile albe. Și cine oare, m-ar fi dorit așa cu sufletul palid, sluțit de lipsa mângâierilor? Cine m-ar fi păzit de mine în furtuna contradicțiilor apăsătoare?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbarea este răspunsul ferm al conștiinței angrenate într-un proces de recunoaștere a propriei realități. Oamenii înțeleg importanța și necesitatea imperioasă a evadării din starea de confort într-un moment critic al dezvoltării personale sau după o întâlnire neașteptată cu suferința. E vital să călătorim prin viață înfruntând hazardul. Și să fim fideli acelei convingeri în care liniștea sufletească vine ca o firească consecință a maturizării.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alergăm adesea pe străzile aglomerate de suflete călătoare. Felinarele îmbrăcate sumar în lumină fadă spulberă abisul umbrelor întunecate, și-n liniștea nopții vibrează ușor zgomotul surd al gândurilor. De pe marginea unui nor, amintirile se topesc și roua dulce-ți picură pe buze șoapte de dor. Mi-e frig și tu îmi ascunzi palmele moi, in buzunarele pline de vise. Mă ridic pe vârfuri și-ți caut privirea. Lumea e nesfârșit de frumoasă prin ochii tăi...
Andreea Palasescu (18 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-ai fi liberă? Știi, cu tălpile goale și inima mică, plină de surâsul dorului. Cu trecutul în bagaje vechi și lumea într-un pahar de vin sau într-un suspin de plăcere? Ai pleca din tine și te-ai întoarce negreșit pentru a dărui? Iubirea e de ajuns pentru noi. Și pentru oricine. Dacă e veritabilă. Cere doar intensitate și fărâma de bine din rau. E destul cât să ne despartă de sine, să ne smulgă din orgolii nemiloase, aducându-ne din nou fericirea...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul zâmbet al răsăritului de martie, prins în fir împletit de taine nespuse îi strângeau inima mică în căușul razelor leneșe. Dimineața, cu genele lungi, sărutate de umbra proaspătă a zorilor încărcați pe alocuri cu glas de văzhuh nesfârșit iși picta visele în nuanțe calde de lumină. Timpul îi răsărea din priviri și gândul mut, fraged în trăiri se contopea cu întunericul din adâncuri nepătrunse, duale și cumva ispititoare prin dorință și necunoscut.
Andreea Palasescu (15 martie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am îmbrăcat sufletul cu tine. Îmi erai țesut din flori de primăvară târzie, infuzie de surâs și sensibilitate. Înfloreau teii bătrâni de șoapte și lumina clipelor înmiresmate săruta ușor ramurile umbrite. Din adâncul cerului visele pluteau tainic, pe fior de gând apus și tăceri cuminți. Puteam să zburăm iubind sau puteam să iubim simplu, intens și plin de vindecare, într-o margine pustie de lume unde oamenii au aripile frânte de suspin. Ce mai conta?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecarea e un proces lung și anevoios. Survine subtil, în forma unei consecințe firești a eșecurilor dureroase, menite să spulbere granițele sufletelor firave. După recuperarea speranțelor, aflate în vâltoarea marilor degringolade, înțelegem că motivația constituie aliatul suprem pentru definirea marilor schimbări benefice. Așa încât este irelevantă povara obstacolelor întâlnite în calea ta. Important este să-ți dorești să dai forma ideala visului tău!
Andreea Palasescu (7 iunie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă voi pierde de mine o vreme. Cât să învăt să fiu și să dăruiesc. Mult și intens până se vor topi orgoliile hâde în măreția lor. Pe urmă tu le vei cerne ușor cenușa în pământ roditor, înăltând silueta altor trăiri atât de utile esenței noastre. Ne vom strânge în brațe lent și sincer. Ca o regăsire de sine în celălat. Cu îngăduință și blândețe, dincolo de așteptare și compromis. Ne aveam. Și era bine în răcoarea privirii tale, la adăpost de singurătate....
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Andreea Palasescu, adresa este: