Lista completă
Tu ești amurgul în care se odihnesc tainic toate visele mele și mângâierea privirilor calde din care răsare timid soarele iubirii. Tu ești lumina fericirii pe care o port în suflet în fiecare zi...
Andreea Palasescu (28 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Andreea Palasescu despre lumină
- despre visare
- despre suflet
- despre odihnă
- despre iubire
- despre fericire
- despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ia-mă de mână și hai să colindăm prin povești! Tu să-mi fii pulbere de stele și umbra norilor care îmbrățișează cerul infinit cu atingerea lor. Să-mi aduci lumina zâmbetelor calde și mângâierea vântului care spulberă amintirile efemere. Ia-mă de mână și arată-mi drumul către inima ta...
Andreea Palasescu (7 iunie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Andreea Palasescu despre zâmbet, despre vânt, despre inimă sau despre amintiri
Tot ce-a rămas după o lungă convalescență lăsăm la poartă de suflet străin. În amalgamul acesta de întâlniri permanente nu-i de mirare ca prea puțini știu ce e de făcut cu darurile noastre.
Am fost mereu convinsă că facem alegeri. Greșit. E mai mult de atât. Suntem pe rând alegeri și priorități. Suntem piatră de temelie și marcaj pentru suflete călătoare. Cum altfel am putea să evităm suferința?
La un moment dat ne vizităm într-o doară fără să punem preț pe trecut. Ce mai contează? Te iert și te iubesc. Ești mereu frumoasă. În colțul ochiilor și pe frunte Dumnezeu ne-a așezat linii fine ca niște drumuri. Poate-i un semn că deși ne-a cernit cu pulberea vremii, încă nu ne-a uitat promisiunile...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Andreea Palasescu despre uitare, despre trecut, despre suferință sau despre religie
Ispita
De câtă toamnă e nevoie, să nu-mi zâmbești cu soare pe sub gene,
Unde se-ngână umbrele alene și pasu-ți tace sufletul în voie?
Să-mi fie sete iar de răsărituri și de atingeri sub un gând răpus,
Ți-e toamna har și veșnicie sau doar o toamnă nu e de ajuns?
Să ne-așezăm în pribegia nopții, cu șoapte prinse-n ramuri de brumar,
Împleticiți de un păcat măcar, tăcuți și fericiți sub talpa sorții.
Și să iubim cum poate niciodată, sub Cer albastru n-a mai curs senin,
Agonizând delicii și suspin, o mângâiere și-un pahar cu vin, să-mi fie clipa neuitată.
Hai spune-mi, câtă toamnă ți-e destul, s-o-mpărțim ca pe-o gutuie coaptă?
Din câte Eve sunt pe lutul fin, simple femei și muze și ispite,
Fac Rai din iadul lor cuminte, închipuit și lacom și deplin
Eu vin și uit că ți-am plecat în goană, mai abitir ca ele te trăiesc
Să-mi fie oare de ajuns o toamnă, ca să te ispitesc?
poezie de Andreea Palasescu (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Andreea Palasescu despre tăcere, despre viață sau despre noapte
Amintirile constituie eventuale consecințe atribuite încheierii definitive a unui capitol din sumarul experiențelor noastre. Unele călătorii se sfârșesc firesc, altele însă păstrează și acum mireasma dorului blând în amurgul regretelor pustii. Uneori inima poartă razboaie, alteori iși aruncă sentimentele în calea infrângerii orgolilor. Dar cu fiecare respirație a timpului, te iubește mai mult...
Andreea Palasescu (2 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Andreea Palasescu despre timp, despre sfârșit sau despre dor
Uitarea e un proces afectiv necesar și benefic sufletului nostru. Presupune efort, implicare rațională și renunțare desăvârșită la refugile alocate amintirilor pasagere. E preferabil ca înainte de a îngropa visele vechi să-nvățăm lecția asumării. În altă manieră, stăruința în sine se dovedește a fi inutilă.
Andreea Palasescu (15 august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și lecții de engleză
Pentru ușile cu adevărat închise în sufletele noastre nu există chei de rezervă.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Andreea Palasescu despre existență sau despre adevăr
Rând pe rând visele se așezau cuminți în podul palmelor grele din care picurau domol capricile hazardului. Dacă se-ntâmpla sa fie furtună în suflet, să plouă cu dor, temeri și iluzii desarte, zâmbetul acela firav spulbera într-o clipă norii suferințelor. Oare, cum se putea ascunde toată iubirea din lume, într-un simplu surâs?
Andreea Palasescu (10 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Andreea Palasescu despre ploaie sau despre frică
Te iubesc
Iubesc tăcerea vie ascunsă-n ochii tăi
Privirea lor târzie ce scapără văpăi
Iubesc al nopții murmur ascuns în gândul tău.
Un strop de bunătate într-un haotic rău
Iubesc a ta greșeală, urmată de iertare
Ca un copil urmez a dragostei chemare
Iubesc o-mbrățișare a clipelor de dor
Ce aripile-mi taie și nu mai pot să zbor.
Iubesc fără-nțeles o cruntă depărtare,
Ce spintecă iluzii și-aduce-ncet uitare
Iubesc sărutul tău, născut firav din ploi,
Aroma unor buze atât de dulci și moi.
Iubesc acele gânduri de care nu-mi vorbești
Și te întreb adesea: Tu, oare mă iubești?
De-ar fi să-mi dau vreodată răspunsuri ce mă dor
A lacrimilor urme mereu am să le-ador.
Din tot ce-nseamnă noi trecutu-l răscolesc
[...] Citește tot
poezie de Andreea Palasescu (30 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și Andreea Palasescu despre gânduri sau despre sărut
De multă vreme îți umblă pașii viselor prin gândurile nopților blânde. Timpul apune în zâmbetul tău cald și dimineața culeg în palme roua parfumată a dorului firav. Ești hrana unui suflet flămând și lumina care mângâie întunericul nemuririi. Ești lumea în care se odihnește sufletul meu...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și Andreea Palasescu despre întuneric sau despre rouă
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Andreea Palasescu, adresa este: