Andreea Palasescu

Dacă Dumnezeu ne-ar lăsa goi, fără viclenii evidente, fără diferenţe impuse, ridicate la rang înalt, fără lut şi avutii dobândite, doar cu sufletele la vedere? De asta mi-e frică dar să ştii că ne-ar prinde bine. Ne-am lovi de păcatele noastre şi-am cerşi un codru de lumină în care s-au stins pe îndelete fericirile. Ce aglomeraţie de orgolii surde! Parcă toate zilele de mâine ar fi negreşit ale noastre...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirile se dovedesc a fi inerente în vâltoarea vieţii cotidiene. Oamenii vin şi pleacă, părăsind fără urmă de remuşcare visele vechi în care nu se regăseşte nimic altceva decât zâmbetul amintirilor efemere. Aceeaşi atitudine blazată care atrage după sine judecăţi nefondate. Nu-ţi fie teamă să spui rămas bun şi abandonează căutarea sentimentelor proprii, oglindite într-o raţiune care nu-ţi alocă nici un gând!

Andreea Palasescu (17 martie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii vin şi pleacă. Ce simplă este în esenţă călătoria aceasta a viselor care aprind cu fiorul vieţii toate apusurile. File de hazard ticsite cu existenţă, trăiri şi prea multe schimbări de impact. E revoltător şi firesc. Noi ştim că mâine e dincolo de efemer şi certitudini, într-o aglomeraţie a sufletelor flămânde. Prea puţini aplaudă înainte de punct pentru că de fapt prea puţini înţeleg. Şi în definitiv, ce folos?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizia irevocabilă ce propune abandonarea posturii de victimă îi obligă pe oameni să-şi asume carenţele emoţionale care lezează frecvent, anihilând orice sursă de fericire. În definitiv, laşitatea devine o trăsătură caracterială, deloc condamnabilă într-un cerc vicios, în care orice formă de asumare presupune posibilităţi de expunere personală. Iubim curajul, deşi nu întotdeauna declarativ. Totuşi, cum e mai bine să trăim?

Andreea Palasescu (30 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizia irevocabilă ce presupune abandonarea posturii de victimă îi obligă pe oameni să-şi asume carenţele emoţionale care lezează frecvent, anihilând orice sursă de fericire. În definitiv, laşitatea devine o trăsătură caracterială, deloc condamnabilă, într-un cerc vicios în care orice formă de asumare presupune posibilităşi de expunere personală. Iubim curajul deşi nu întotdeauna declarativ. Totuşi, cum e mai bine să trăim?

Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi laşi sufletul. Ai înţeles? Nu-ţi dau voie să faci abuz de orgolii surde, neputincioase, uneori sordide dincolo de principii şi raţiuni. Nu-ţi dau voie să pătrunzi în adâncul trăirilor, fără candore şi urmă de grijă firească. Mâine pleci şi risc să înflorească în pământul neputinţelor mele, minciuni şi sfidare. Fac curat şi te dau afară fără regrete, abuziv şi sincer, răspuns imediat acţiunilor tale negândite. Definitiv.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturiseşte-mă primăverii. O să-ţi prind în păr idile, fericiri şi numai câteodată raze de soare ştirb. Nu-i nimic mai frumos. Şi cum te privesc aşa, alergând desculţă prin codrii de suflet ameţit, goală de trecut şi regrete îmi aduc aminte c-am murit la căpătâi de iarnă când ai plecat. De-atunci au trecut clipe de extaz şi agonie. Poate-i o prostie dar sunt aproape sigur că veşniciei nu-i trebuie nimic mai mult decât iubirea ta..

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe înserat, când s-au întâlnit drumurile noastre la o intersecţie de gând firav, lumea a devenit brusc, mică, compactă, neîncăpătoare acestor trăiri care ne măcinau lent, savurându-ne cu nesaţ emoţiile oarbe. Îmi bătea inima haotic, scăpată din hăţul raţiunii şi-n urechi aripi de fluturi străpungeau tăios aerul proaspăt. Îmi era nebunie plăcută, nedeclarată, complice cumva acestei vanităţi neştirbite, în ciuda eforturilor tale efemere.

Andreea Palasescu (16 decembrie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au nevoie de puncte de sprijin în decursul evoluţiei lor. Înzestraţi cu presupusă educaţie aleasă, atribuită propriilor mentori, rămânem datori alegerilor benefice spre a spori virtuţi şi a trăi frumos, într-o societate săracă în principii. Găsesc necesar să rămâi constant şi serviabil sentimentelor calde şi blândeţii. De fapt, orice formă a răului evidenţiază frustrări dureroase, consecinţă firească a marilor lipsuri sufleteşti.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne facem mici. Destul cât să încăpem într-o gămălie de vis firav, într-un gând răpit pe culmi de apus străveziu ori poate în frântura unei clipe de fericire. Să traversăm străzile vieţii, cu umbrela zâmbetelor îndreptată spre un suflet străin, cu tălpile goale de trecut şi inima îmbrăcată-n virtuţi şi-n haina prezentului. Să ne iertăm pe noi, căutându-ne neîncetat. Să ne facem mici. Cred cu tărie că Iubirea va găsi o cale să ne înalţe.

Andreea Palasescu (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!