Ana-Maria Gondoş

Mama: Tu chiar vrei să rămâi singură? Nu vezi că toate fetele sunt în competiţie pentru un bărbat? Numai tu,... tu chiar nu cauţi să fii deloc atractivă?
Fiica: Eu sunt floarea de la marginea prăpastiei. Dacă vrea să mă iubească, cel care va vrea, nu ar trebui să mă iubească pentru forţa din interiorul meu, de a sta la margine, şi totuşi, de a rezista?" (în mintea mea).... în realitate îi răspund "Şi mie îmi pare rău pentru faţa pe care o am. Nu mă pot abţine să nu îmi fac rău.
Mama: Întelege, aşa funcţionează toţi bărbaţii, pentru ei contează cum arată o fată, e vorba de prima impresie. Te vede aşa, plină de bube, o să fugă de tine. Orice băiat, orice băiat...
Fiica: Nu numai orice băiat, chiar orice om... sunt un monstru. Nici măcar o prietenă nu am... Toate aşteaptă de la mine ceva. Iar eu, uneori, îmi doresc să fiu altcineva...
Mama: Data viitoare te internez la spital, te declar incapabilă să te controlezi.
Fiica: Da, sigur.... Aşteaptă măcar să ajung la cauză, să împlinesc profeţia, şi o să pot fi domnişoara cu altă faţă. Vedem noi cine râde la sfârşit, eu şi amicul meu Kierkegaard. Îmi pare rău, mamă, dar numai dacă o salvez pe Ariadna o să mă pot iubi vreodată. Ai idee câte strategii trebuie să elaborez ca să distrug monstrul?
Mama: Care monstru, parcă tu erai monstrul?
Fiica: Cât de încuiată să fii să nu realizezi că monstrul mă ţine captivă din primii ani de copilărie? Toate fricile alea, faptul că nu alergam spre tine, când aveam nevoie de tine, fuga de realitate, fuga de mine însămi, toate sunt rezultatele operei lui. Pe care am de gând să o închei anul ăsta. Şi ştiu exact cum...
Mama: Cum?
Fiica: Să îţi prezint labirintul... mi-e teamă numai să nu faci infarct, pentru că aici nu mai poţi ascunde cine eşti cu adevărat. Aici, poate, o să îţi auzi urletele la fel de tare cum le aud eu. Pentru că, aici, toţi îmi văd capul ascuţit, când el de fapt e rotund. Numai şi numai pentru că ăsta e rezultatul fricii mele de oameni. Şi nu am altă şansă decât să trec prin Pădurea Interzisă, să îmi înving frica.
Mama: Imposibil... în Pădurea Interzisă nu o să poţi supravieţui. O să rămâi cel puţin fără picioare...
Fiica: Nu şi dacă îmi iau o pelerină verde de camuflaj... şi un prieten de încredere...
Mama: Parcă spuneai că nu ai prieteni...
Fiica: Nu am, dar de unde ştii tu că nu o să am... e drept, un parteneriat la început, fac eu un efort... Ideea este că se pune la bătaie toată viaţa mea, mamă. Nu pot da înapoi...
Mama: Vezi doar să nu mai ai încredere din nou într-un lup, ştii bine ce ai păţit ultima oară...
Fiica: Fără frica de lupi, păstorii nu ar putea avea curaj. Pot fi o ciobăniţă bună, o ştiu sigur, mi-a spus-o luna. Ea nu minte niciodată...
Mama: Te las în protecţia Maicii Domnului...
Fiica: Ea mi-a trimis visul cu furtuna... chiar dacă aş călca în mijlocul morţii, tot aş fi în siguranţă. Nu crezi că merită?...
Mama: Eu niciodată nu mi-am dorit decât să te protejez. Iartă-mă pentru tot ce n-am putut înţelege.
Fiica: Vei înţelege, la sfârşit...

replici din Scufiţa Verde, scenariu de Ana-Maria Gondoş
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă fără dragoste e o pieire în căi rătăcite.

Ana-Maria Gondoş (ianuarie 2011)
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac o revoluţie ca să rămân normală în anormalitate.

Ana-Maria Gondoş (martie 2014)
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea, căzând pe carne, bate jertfa unui sărut răstignit.

Ana-Maria Gondoş (martie 2014)
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu aş fi trecut prin iad, pentru ce aş mai fi luptat acum?

Ana-Maria Gondoş (martie 2014)
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-ţi închipui că o să plâng acum pe umărul tău. Nu mai am timp decât să lupt alături de umărul tău.

Ana-Maria Gondoş (martie 2014)
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu rămân în umbra cuiva, foarte rău, şi foarte meschin. Dacă e nevoie să mă sparg, prefer să mă sparg, să pot şi eu străluci.

Ana-Maria Gondoş (aprilie 2014)
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt în criză, şi nu am timp decât pentru dragoste, însă timpul meu este terestru, şi nu coincide cu timpul din cer, aşa că prefer să cad în cer în căutarea dragostei. Chiar dacă în cer, între timp, e o furtună.

Ana-Maria Gondoş (aprilie 2014)
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am construit bărbatul ideal, i-am făcut portretul şi îl sărut în fiecare seară. Ca să îmi dau apoi seama că mi-am pictat sufletul, şi pe el îl sărut de fapt. Totul numai ca să ştiu să apreciez sărutul iubirii adevărate, care nu trebuie decât să adâncească misterul. De ce să ştie toţi, când e suficient să ştie doar doi?

Ana-Maria Gondoş (aprilie 2014)
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!