Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Alfonsina Storni, 1892 –1938

Lista completă

Moștenire

Mi-ai spus: " Tata n-a plâns;
Nici bunicul n-a plâns." Te-am auzit vorbind astfel:
"Nimeni din neamul meu n-a plâns vreodată;
Erau făcuți din piatră tare, din oțel."

Și-astfel, pe buzele tremurând am simțit
Otrava lacrimilor tale-amară, c-un fel de frică,
Cea mai rea licoare pe care-am gustat-o-n viața mea
Dintr-o cupă atât de mică.

Femeie slabă, născută pentr-a-nțelege orce suferință,
Am băut durerile unor veacuri infinite – dar nu-i ușor,
Nefericitul meu suflet nu poate să suporte
Toată greutatea lor.

poezie de Alfonsina Storni, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pătrate și unghiuri

Case aliniate, aliniate,
Aliniate de aici-acolo,
Pătrate, pătrate, pătrate,
Case aliniate.
În zilele noastre oamenii au inimi pătrate,
Idei aliniate
Și unghiuri pe umeri.
Chiar ieri am vărsat o lacrimă,
O, Doamne, era pătrată!

poezie de Alfonsina Storni, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e somn (poem de adio)

Voi, dinți ai florilor, mâini ale ierbii,
stropi de rouă, voi, infirmiere perfecte,
pregătiți-mi așternutul pământesc
și, deasupra cuvertură de mușchi verde.

Mi-e somn. Oh, așează-mă-n pat, sora mea.
Pune-mi o veioză pe noptieră; sau, la o adică,
o constelație; sau orice îți place; toate-s bune;
acum, fă lumina mai mică.

Lasă-mă singură: auzi, se desfac bobocii-n floare...
Un picior celest te leagănă de sus
și-o pasăre trasează-un drum pentru tine, o cărare,

iar tu vei uita... Mulțumesc. Oh, o rugăminte:
dacă mă va căuta la telefona iarăși,
spune-i c-am plecat – unde, nu mai ții minte...

poezie de Alfonsina Storni, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Paraziți

Nu cred că Dumnezeu ar avea vreo formă.
E viață absolută, cum și absolută normă.
Nu are ochi: Dumnezeu vede cu stelele.
Nu are mâini: atinge cu valurile mării.
Nu are limbă: vorbește cu scânteile.

Îți spun, dar nu te speria de vorbele-mi directe,
Dumnezeu are paraziți, e vorba de oameni și de-obiecte.

poezie de Alfonsina Storni, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ele au venit

Astăzi mama și surorile mele
au venit să mă vadă.

Am fost singură mult timp,
cu poeziile mele, cu mândria mea... aproape nimic.

Sora mea – cea mai mare – a crescut,
Este blondă. Un vis elementar
trece prin ochii ei; i-am spus surorii mai mici:
"Viața este dulce. Orice lucru rău într-o zi ia sfârșit."

Mama a surâs – așa cum pot surâde doar cei care
înțeleg sufletele.

Cinăm împreună în cea mai călduroasă
camera din casă.
Cer de primăvară... pentru a-l vedea,
toate ferestrele sunt deschise.

În vreme ce ne plimbăm în tăcere

[...] Citește tot

poezie de Alfonsina Storni, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Alfonsina Storni, 1892 –1938, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook