Lista completă
Moștenire
Mi-ai spus: " Tata n-a plâns;
Nici bunicul n-a plâns." Te-am auzit vorbind astfel:
"Nimeni din neamul meu n-a plâns vreodată;
Erau făcuți din piatră tare, din oțel."
Și-astfel, pe buzele tremurând am simțit
Otrava lacrimilor tale-amară, c-un fel de frică,
Cea mai rea licoare pe care-am gustat-o-n viața mea
Dintr-o cupă atât de mică.
Femeie slabă, născută pentr-a-nțelege orce suferință,
Am băut durerile unor veacuri infinite dar nu-i ușor,
Nefericitul meu suflet nu poate să suporte
Toată greutatea lor.
poezie de Alfonsina Storni, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pătrate și unghiuri
Case aliniate, aliniate,
Aliniate de aici-acolo,
Pătrate, pătrate, pătrate,
Case aliniate.
În zilele noastre oamenii au inimi pătrate,
Idei aliniate
Și unghiuri pe umeri.
Chiar ieri am vărsat o lacrimă,
O, Doamne, era pătrată!
poezie de Alfonsina Storni, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e somn (poem de adio)
Voi, dinți ai florilor, mâini ale ierbii,
stropi de rouă, voi, infirmiere perfecte,
pregătiți-mi așternutul pământesc
și, deasupra cuvertură de mușchi verde.
Mi-e somn. Oh, așează-mă-n pat, sora mea.
Pune-mi o veioză pe noptieră; sau, la o adică,
o constelație; sau orice îți place; toate-s bune;
acum, fă lumina mai mică.
Lasă-mă singură: auzi, se desfac bobocii-n floare...
Un picior celest te leagănă de sus
și-o pasăre trasează-un drum pentru tine, o cărare,
iar tu vei uita... Mulțumesc. Oh, o rugăminte:
dacă mă va căuta la telefona iarăși,
spune-i c-am plecat unde, nu mai ții minte...
poezie de Alfonsina Storni, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paraziți
Nu cred că Dumnezeu ar avea vreo formă.
E viață absolută, cum și absolută normă.
Nu are ochi: Dumnezeu vede cu stelele.
Nu are mâini: atinge cu valurile mării.
Nu are limbă: vorbește cu scânteile.
Îți spun, dar nu te speria de vorbele-mi directe,
Dumnezeu are paraziți, e vorba de oameni și de-obiecte.
poezie de Alfonsina Storni, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ele au venit
Astăzi mama și surorile mele
au venit să mă vadă.
Am fost singură mult timp,
cu poeziile mele, cu mândria mea... aproape nimic.
Sora mea cea mai mare a crescut,
Este blondă. Un vis elementar
trece prin ochii ei; i-am spus surorii mai mici:
"Viața este dulce. Orice lucru rău într-o zi ia sfârșit."
Mama a surâs așa cum pot surâde doar cei care
înțeleg sufletele.
Cinăm împreună în cea mai călduroasă
camera din casă.
Cer de primăvară... pentru a-l vedea,
toate ferestrele sunt deschise.
În vreme ce ne plimbăm în tăcere
[...] Citește tot
poezie de Alfonsina Storni, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Alfonsina Storni, 1892 1938, adresa este: