Alexandru Robot

Privelişte

S-a culcat o floare ca un fluture
Şi-am pătruns în zi ca-ntr-un năvod.
Lângă porţile cu mult norod,
Am uitat desagii să mi-i scutur.

Holde mari îşi freamătă păcatul.
Ştiu cum râmele au dat seminţi.
(Căile creşteau făgăduinţi
Şi-ntorceau pe după soare satul).

S-a crăpat nămeaza ca păstaia
Şi îşi coace-aripa zborul crud.
Răstigneşte inima bătaia,
Cu porumbul din poveste ud.

poezie clasică de Alexandru Robot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basorelief

Spirala prăbuşeşte pe muchiile orei
Înfăţişări de sânge ucise lângă şerpi,
Un ibis putrezeşte în fluxul aurorei
Şi purpura vânează, cu marginile, cerbi.

Oglinzile sărează genunchii baiaderei
Şi trupul îşi jertfeşte mărgeanele în dinţi;
Matrozii o măsoară cu linia galerei
şi chinuie cucuta din flaute fierbinţi.

Vertebrele prinţesei încarcă obeliscul,
Şi alb îşi creşte sclava un umăr peste mâini.
Între corăbii sună ostroavele cu discul
Şi bufniţele lunii dărâmă-n ochi fântâni.

Învinge efigia cu suliţele tribul,
Şi trunchiurile cântă pe aripi de palmieri.
În piatră lâncezeşte papirusul şi scribul
Şi cucuta otrăvii frământă-n arcuri jderi.

poezie clasică de Alexandru Robot din Apocalips terestru (1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodie pentru dansul pântecului

În semnul şi măsura cetăţii de-o silabă,
Se întorcea pe şesuri războiul din reflex.
Bucolică şi dreaptă, prinţesa mea arabă
Mă rechema exotic, cu un crenel la sex.
Pe care ţărm asiatic
Şi mixt, la ce Bizanţ,
Am priceput heratic
Incestul tău în danţ?
Femelă suzerană, iată aici galopul!
Îl am pe-o mână moale ca toată barba mea
Îţi spintecă o jertfă în temple albe robul,
În fecioria sfântă a coapselor şi grea
Campestru şi sălbatic,
Între oştenii turci,
Pe ţărmul meu asiatic
Cum creşti şi te încurci?
Armură se-mpreună cu za - epitalam
La sceptrul tău oştirea se culcă nebătută
Şi viile plesnite s-au strecurat din cram
În pieptul tău prinţesă, ca într-o alăută.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alexandru Robot din Apocalips terestru (1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişoarele sunt simboluri. Primăvara se reflectează în aceste talismane fragile, al căror mister s-a atrofiat, s-a vulgarizat. Taina mărţişoarelor doarme printre poveşti, a căror amintire s-a pierdut.

Alexandru Robot în Mărţişoare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul sfânt

Se roagă în grădină, desculţ printre legume
Şi ciufuleşte iarba săracă şi bătrână
Când duhul lui se plimbă cu un asin prin lume,
Ţăranii îi sărută sudoarea de pe mână.

Câteodată merge cu vacile la iarbă
Şi când îşi duce singur cămăşile la râu,
Intră în apă simplu şi gol, până la barbă;
Seara-n hambare doarme cu somnul peste grâu.

poezie de Alexandru Robot din Somnul singurătăţii (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte în basm

Pe-o scoarţă doarme coiful uitat de Făt-Frumos,
Pe trepte stau de veghe săgeţile şi arcul,
Un ornic socoteşte când a murit monarcul
Şi-un cuc închis în vreme din oră se dă jos.
Un cal care nechează a putrezit de somn -
O ia prin seară cerul câmpiei înainte,
Iar paznicul în mână cu chei sau oseminte
Închide în morminte şi umbra mea de domn.

poezie de Alexandru Robot din Somnul singurătăţii (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!