Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Adriana Monica Burtea

Lista completă

În așteptarea celei ce a uitat să vină...

Se scutură de lacrimi bătrânii tei pe alei
Zadarnic așteptară să audă pașii ei.
Trecut-au zile întregi de chipul nu-și arată
Pierdută-n amintiri povară grea ea poartă.

Și uite cum se întorc frunzele de dor,
Și uite cum se așterne nemărginit covor
În așteptarea celei ce a uitat să vină
Pierdută-n amintiri înscrise pe retină.

Încărunțiră teii, dar ei azi nu-i mai pasă,
De ce i-ar mai păsa când grijile o apasă?
Nici inocența ei de acum n-o mai ajută
Pierdută-n amintiri e tot mai abătută.

Căzut-a încă-o frunză, ea iarna o așteaptă
Zadarnic către tei ea pasul și-l îndreaptă.
Trecut-au ani întregi copilă fiind pe atunci
Amintirea lor lăsă urme adânci.

[...] Citește tot

poezie de Adriana Monica Burtea (14 iulie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine?

Cine-s eu?
Cine esti tu?
Cine-s ei si ce doresc?
Sa-mi striveasca al meu suflet,
ros de freamat si de cuget!

Oare si eu as putea,
sa strivesc in palma mea
sufletele amortite
miilor de chipuri triste
si cu degetul s-arat,
cel din urma pacatos?

Oare si eu as putea,
sa-nchid poarta in urma mea
si de-acol' de sus de tot
sa dau drum la un intreg potop
de ocara si de piatra,
sa n-am mila de a lor viata?

[...] Citește tot

poezie de Adriana Monica Burtea (19 august 2015)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpuri noi

Vine o vreme când timpuri noi,
Le va umbri pe cele de apoi;
În care te ascunzi sub măști de lut
Impermeabile la ploi și vânt.
Și-n față vezi doar cioburi sparte,
Lumi noi, urât distorsionate,
Pierdute-n labirinturi închise,
O noua eră, făr de vise.

Vine o vreme când nici un fir,
De iarba nu va crește-n cimitir.
Când cireșii de mai se otrăvesc
Cu ura din sufletul omenesc.
Și vezi din a lor trunchi cum curge,
În loc de rouă, stropi de sânge,
Și vezi și frunze închistate,
Cireșe amare și stricate.

Vine o vreme de încercare...
O vreme de: care pe care?

[...] Citește tot

poezie de Adriana Monica Burtea (17 decembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Melancolie

Auzi, tu, ființa mea dragă...
cum cad stropii la fereastră,
și-n toată splendoarea ei
ploaia spală pomi de tei,
tot pământul mi-l îmbracă,
in haină rece si posacă
de culoare cafenie
dulce gând... melancolie.

Vezi, tu, suflet de copil...
zbor de frunze, zborul lin
miilor de rândunele
ce-mi duc vara, tot cu ele
si-mi lasă toamnă amară
cu miros de călimară,
triste frunze arămii
stări frumoase... melancolii.

Simți, tu, iubirea mea frumoasă...
fuga aceasta păcatoasă,

[...] Citește tot

poezie de Adriana Monica Burtea (28 septembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de suflet, dor de noi

Mi-e dor...
dor de sufletul din noi,
ce l-am ascuns sub pietre si noroi;
ce l-am uitat într-un ungher
sub ploaie, frig și ger.

Si noi...???
noi oameni... ce suntem?
daca nu, doar niște biete ființe?
înzestrate doar cu-n simț primar
de supravețuire, acel simț vital.

Si el,
El, suflet de copil,
ce toți l-aveam cand mergeam tiptil,
ar mai salva, de-ar putea
săraca noastră consțiința.
dar este mic și al său trup
l-a izgonit în ploi și vânt
și de atunci el rătăcește

[...] Citește tot

poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet fără chei

De atâtea ori când mă plimb pe alei,
zăresc câte-un suflet fără chei
ce-n umbra trupului se oglindesc
strigătele sufletului pământesc.

Ochii, sunt și ei niște ruine
osândiți de grija "cea de mâine"
pasu-i grav, apăsător,
ca de plumb el călător.

Strigătul străbate zarea,
zvârcolind în chinuri marea;
liniștea a apus de mult
peste alei, peste pământ.

Suflet drag, pierdut de chei,
caută-ți a ta făclie
nu mai rătăci într-o lume
făr' de soare, făr' de nume.

poezie de Adriana Monica Burtea (13 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu nu știi?

De ce-mi apari încă în vise,
tu nu știi că ușile-s cu lanț închise?
că o rază de lumină
se mai zbate pe podină
și sărută răni adânci
părăsite de pe atunci
când îngeri au obosit
când aripi s-au veștejit?
De ce-mi arunci săgeți de dor,
tu nu știi că încă dor
răni ce stau pe la ferești
așteptând să mă găsești
în a trupului închisoare
în a timpului ninsoare?
De ce-mi ești drag de atâta timp,
tu nu știi că al iernii anotimp
n-a mai plecat de atunci din mine
transformându-mă-n ruine?
Ceasul a uitat să bată.
La a sufletului poartă.

[...] Citește tot

poezie de Adriana Monica Burtea (7 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nopți de stele

Mai dăruiește-mi iubirea mea
Nopți de stele în vreme rea
Iartă-mă când uit de noi
Iartă-mă când dau înapoi
Când mă ascund în colț de suflet
Să ascult al tăcerii cântec.

Iartă-mă că nu mă asemuiesc
Unei zeițe cu chip pământesc
Și jertfesc lacrimi de ploi
Când rămânem reci și goi
Și cerșesc singurătate
Când mi-e trupul plin de păcate.

Poartă-mi ochii plini de dor
Trage al porții închis zăvor
Lasă sufletul să zboare
Când prăpastia îi la picioare
Până dincolo de nori
Cum făceam adeseori.

[...] Citește tot

poezie de Adriana Monica Burtea (3 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spune-mi...

Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf și fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor și foc pământul?

[...] Citește tot

poezie de Adriana Monica Burtea (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lasă-mă, toamnă, să iubesc...

Mai oprește-ți, toamnă, timpu-n loc
Și-al frunzelor de dor potop,
Dor de sărut de pământ,
Și de-al adierii vânt.
Mai rămâi, rază de soare,
Iarna-i lungă și-a ei ninsoare
An de an tot mă apasă
Cu urme adânci ce mi-le lasă.
De ce ai plecat privighetoare,
Pe meleaguri arse de soare?
N-ai fi rămas să îmi alini,
Răni de oameni prea haini!??
Mai lasă-mă, toamnă, să-ți iubesc
Frunzele ce astăzi înfloresc,
Razele ce mâine vor păli,
De dorul privighetorii, ce nu va mai fi.

poezie de Adriana Monica Burtea (4 septembrie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Adriana Monica Burtea, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Votează Adriana Monica Burtea

Dacă îți plac cele spuse de Adriana Monica Burtea, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.